Poezia care urmează nu am învățat-o în școală. Am învățat doar că volumul cu același nume a fost promotorul ”esteticii urâtului”. Hmmm...proletcultiștii nu au avut pesemne niciodată destulă mâncare care să apuce să producă incriminatele flori, pe care vi le ofer spre vizionare acum..
Lasă că nici eu nu mă pot lăuda că aș fi avut această nesănătoasă intenție dar dacă s-a întâmplat am profitat de ocazie și le-am folosit ca ilustrații la poezie.
Flori de mucigai
de Tudor Arghezi
Le-am scris cu unghia pe tencuială
Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat imprejurul
Lui Luca, lui Marcu si lui Ioan.
Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă ,
De sete de apă
Si de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Cand mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o sa crească
Si nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.
Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.
Si mă durea mâna ca o ghiară.
Neputincioasă să se strânga
Și m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă .
Ca să nu mor proastă (pe vremea mea nu erau la modă referate savante despre opere literare, care trebuie citite eventual cu dicționarul) am copiat dintr-un referat scris cu un limbaj foarte elevat definiția ”Esteticii Urâtului”
ESTETICA URATULUI-o doctrina estetica ce promoveaza utilizarea unor termeni din sfera cotidianului si a banalului ,termeni ce prezinta categorii negative precum uratul, grotescul,trivialul, bufoneria.Oximoronul din titlul poemului-flori de mucigai-reprezinta asocierea a doi termeni opusi ,floarea sugerand puritate,mucegaiul invocand putrefactia.Utilizarea acestui oximoron vine sa completeze optiunea lui Arghezi pentru estetica uratului.
Cât de oximoronice sunt florile de mucegai din pozele mele puteți judeca și singuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu