Constantin Virgil Gheorghiu

Am un șoc...Am citit un interviu (http://www.list.or.kr/node/574) al unui eminent, excepțional savant, scriitor și critic coreean pe care l-a prezentat David woogon jung într-o postare foarte interesantă, cu citate care dau de gândit. unul din domeniile în care s-a făcut remarcat este semiotica, știința care se ocupă de semne și simboluri, dar și existențialism și structuralism, curente depre care am aflat în anii de dezgheț cultural ai deceniului șapte în secolul trecut...

Am șă copiez acel fragment din interviu care m-a șocat, o să spun imediat de ce.

” You played a key role in founding Munhaksasang, a leading Korean literary magazine. You actively introduced internationally renowned literary figures such as Alain Robbe-Grillet, Eugène Ionesco, and Constantin Virgil Gheorghiu through special features.”

M-a șocat faptul că nume ca Alain Robbe-Grillet și, bineînțeles Eugène Ionesco îmi sunt familiare în timp ce despre Constantin Virgil Gheorghiu mărturisesc cu umilință că nici măcar nu am auzit vreodată...

Am folosit imediat Google Search și iată ce am găsit în Wikipedia (https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Virgil_Gheorghiu)

Constantin Virgil Gheorghiu, (n. 15 septembrie 1916, Valea Albă, Comuna Războieni, Neamț, în Moldova, România - d. 22 iunie 1992, Paris, Franța) a fost un diplomat român interbelic și un jurnalist, romancier, poet și preot român din exil postbelic.

Am fost impresionată de lista de cărți publicată în articol

Iată câteva din cărțile publicate de Constantin Virgil Gheorghiu:

• Taraful de noapte roman (Ed. Fortuna)
• Viața de toate zilele a poetului, poezie (1939);
• Caligrafie pe zăpadă, poezie (1940)
• Ceasul de rugăciune, poezie (1942)
• Ard malurile Nistrului (1941) - reportaje de pe front din timpul războiului de eliberare a Basarabiei și Bucovinei, folosite mai târziu de Marin Preda, ca sursă documentară, în romanul „Delirul”
• Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer (1965, Paris și 2003, Sibiu)
• Perahim - Rendez-vous à l'infini
• La Vingt-cinquième heure (în română Ora douăzeci și cinci / Ora 25 / A douăzeci și cincea oră), roman (ecranizat în 1967, rolul principal este jucat de Anthony Quinn)
• De la vingt-cinquième heure à l'heure éternelle (De la al 25-lea ceas, la momentul eternității),
• La Seconde Chance (1952)
• Les Sacrifiés du Danube (1957)
• La Maison de Petrodava (1961)
• Les Immortels d'Agapia (1964)
• Dieu Paris (1964)
• L’oeil américain („Ochiul American”) (1972) roman de acțiune, suspans, politică-ficțiune și gândire geo-politică. Editura Plon.
• Memorii (1990), tradus în limba română de Sanda Mihăescu-Cârsteanu. În Memorii, Constantin Virgil Gheorghiu prezintă un aspect inedit, de exemplu se referă la pogromul împotriva evreilor bucureșteni în timpul revoltei legionare:
• Omul care călătorea singur (Ed. Sophia, 2010)^[1] - după romanul Ora 25, care îl consacra definitiv în lumea liberă, descoperirea unei opere apărute în timpul războiului, favorabilă redobândirii Basarabiei, îi va aduce autorului o serie de atacuri violente în presa occidentală, care îl acuza, neîntemiat, de antisemitism. Își va explica atitudinea într‑un nou roman – Omul care călătorea singur.

A publicat un poem dedicat mitului tatălui și, după o vreme, a fost acuzat că ar fi plagiat un poem al lui Virgil Carianopol. Numai că el publicase poemul cu câteva luni înaintea lui Virgil Carianopol. Totuși nu a fost posibil să-și dovedeasca nevinovăția, pentru că Virgil Carianopol era legionar și presa legionară nu admitea că un membru al Legiunii ar putea să facă un act necinstit.