joi, 7 martie 2024

Runouni Kenshin

 Pe actorul japonez Takeru Satoh l-am văzut în două seriale: First Love | First Love: Hatsukoi (Netflix / 2022) - Harumichi Namiki și The Emperor's Cook | Tenno no Ryoriban (TBS / 2015) - Tokuzo Akiyama. L-am admirat în amândouă dar nu cred că acesta este motivul pentru care Facebook îl afișa insistent în News Feed în rolul din Rurouni Kenshin.

Ocupată fiind cu producții chineze nu am avut curiozitatea să văd despre ce este vorba în Runouni Kenshin dar azi noapte, văzând că este pe Netflix m-am decis să văd măcar Partea I, Origins.
Dacă nu m-aș fi documentat despre Războiul Boshin când am văzut serialul Yae no Sakura cred că aș fi înțeles cam jumătate, dacă nu chiar mai puțin din evenimentele în care a fost implicat Himura Kenshin cunoscut anterior cu numele Hitokiri Battosai.
Suntem atenționați de la început că filmul este foarte violent și deci nu m-am scandalizat de scenele în care mureau eroii filmului pe capete folosindu-se intens produse care arătau ca sângele real. Mi-a plăcut însă mesajul filmului, și anume că viața simplă și pașnică e mai prețioasă decât toate averile și toate pozițiile înalte în societate.
Perioada în care se petrece acțiunea filmului este cea a ultimului Shogun, când Japonia s-a deschis către lume iar mărfurile și mai ales armamentul modern au intrat în țară iar Împăratul a preluat puterea, cu multe vărsări de sânge, din mâna Shogunului.
În Yae no Sakura samuraii credincioși Shogunului, care au fost înfierați de guvernul de la Tokio ca trădători, sunt reabilitați, fiind prezentați ca figuri mai luminoase decât cele care au creat Japonia modernă, așa cum o știm azi.
Sunt cinci filme în seria Runouni Kenshin, toate pot fi văzute pe Netflix, după câte știu: Origins (2012), Kyoto Inferno (2014), The Legend Ends (2014), The Final (2021) and The Beginning (2021).
Poate o să le văd pe toate, deocamdată intenționez să mă întorc la serialele coreene, deși mi se pare că farmecul lor a cam început să pălească.






vineri, 9 februarie 2024

HAPPY NEW WOOD DRAGON YEAR!

 ”Welcome to 2024: the Year of the Dragon. And yes, it’s going to be as fiery and bold as it sounds, since the Dragon is considered the luckiest zodiac sign in Chinese culture. It will also be a marked contrast to 2023’s Year of the Rabbit, when we felt more hesitant, introspective and precarious about our place in the world. Whereas we put one toe in the water to test things out last year, we’ll be diving right in as soon as the Lunar New Year hits. When, exactly, is that? This year, the Chinese New Year (and the Year of the Dragon) starts on Feb. 10, 2024, and ends on Jan. 28, 2025.

Also worth noting: Dragons aren’t the only lucky thing about 2024. The upcoming year promises to be even better because of its Chinese zodiac element: wood. A Wood Dragon year has the potential to usher in good fortune, action and expansion, and you’d better brace yourself, because things will be happening quickly!”

https://www.rd.com/article/year-of-the-dragon/

















joi, 8 februarie 2024

Ulciorul de Eusebiu Camilar

 Prietenele care au citit blogul meu știu cât de mult mă irită atribuirile false. Despre una din acestea vreau să vă spun acum. E vorba de poezia ”Ulciorul care în covârșitoare cazuri apare pe net ca fiind a lui Omar Khayyam. Cunoscutul poet persan a publicat foarte multe poezii, unele intre ele traduse și în română (https://poetii-nostri.ro/omar-khayyam-autor-120/ aici nu apare nicicum poezia Ulciorul) dar cea despre care vorbim a fost scrisă de Eusebiu Camilar. Confuzia apare datorită faptului că poetul român a tradus poeme de poetul persan.

Ulciorul - Eusebiu Camilar
Rămâi să mai ciocnim o cupă
La hanul vechi de pe coclauri,
Căci pentru vin și pentru tine
Mai am în sân trei pumni de aur.
Rămâi să-nmormântăm tristețea
Și setea fără de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare.
Știi tu, frumoaso, că ulciorul
Din care bei înfrigurată
E făurit din taina sfântă,
Din taina unui trup de fată?
L-a făurit cândva olarul
Cel inspirat de duhul rău,
Din taina unui trup de fată
Frumos și cald ca trupul tău.
Înmiresmează-te, frumoaso,
Ca pe-un altar de mirodenii,
Cât zarea-i plină de albastru
Și lumea plină-i de vedenii.
Și-atât cât drumurile vieții
Mai au pe margini bucurii,
Căci mâine în zadar vei bate
La porți de suflete pustii.
Iubește-mă acum căci anii
Nebănuiți vor pune frâu,
Iar clipele iubirii noastre
Se scurg ca undele pe râu.
Ca mâine-om putrezi-n morminte,
Uitați, nepomeniți de nimeni,
Ca mâine vor veni olarii
Să fure lut din țintirime.
Iar trupul tău, care mi-e astăzi
Cel mai iubit dintre limanuri,
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumeții pe la hanuri
Mai multe poezii de Eusebiu Camilar aici:
https://poetii-nostri.ro/eusebiu-camilar-autor-55/ Poezia a căpătat notorietate, dar și atribuirea falsă, atunci când a fost pusă pe note și cântată la Cenaclul Flacăra ca fiind opera lui Omar Khayyam. O parte din versurile originale au fost schimbate cu această ocazie, nu știu exact de ce. Eusebiu Camilar a dedicat-o soției sale Magda Isanos, plecată prea devreme dintre noi. Poezia îi aparține lui Eusebiu Camilar, poet de mare profunzime, prozator și excelent traducător (din vreo șapte limbi, printre care și araba), soț al excepționalei poete Magda Isanos, dispărută la doar 29 de ani.
Cunoscător și traducător al poeziilor lui Omar Khayyam, și conștient că soția lui nu va mai trăi mult (din pricina multelor boli cu care se lupta), Eusebiu Camilar publică, în 1943, cu un an înaintea morții soției sale, poezia ''Rămâi să mai ciocnim o cupă'', în care se pot distinge cu ușurință motive din rubaiatele poetului persan (probabil tocmai această filiație i-a derutat pe cei care i-au atribuit-o).
Poezia a fost cântată (și modificată) în Cenaclul Flacăra, sub titlul ''Ulciorul''. Se pare că tot de acolo a pornit și atribuirea greșită a autorului.”
Imediat ce am citit titlul mi-am amintit de niște tablouri ale unui pictor drag inimii mele, Jose (Paco) Royo, în care apare ca un leit motiv un ulcior, parcă mereu același. Mi-amintesc că am muncit mult la alcătuirea unui album cu tablourile sale pe laptop pentru că pe atât de des înșelătorul net apărea fie ca Paco, fie ca Jose. Mai există un alt pictor numit Jose Royo dar care are cu totul un alt stil, parcă mai întunecat.








Pelicanul roz și Riga Crypto.

 Acest articol a pornit de la o postare într-un grup de pe Facebook postare care spunea: ”Anul trecut Lucian și Pelicanul Roz, anul acesta Zmeul și Iapa Zmeoaica”.

Cum copiii mei au terminat cam de multișor gimnaziul ba mai mult, nepoata a terminat și colegiul nu mai știu ce se dă la simulări și la examene. Eu am dat examene de absolvire clasa IV-a, a V-a, a VI-a și în clasa VII-a, pentru că se făceau numai 7 clase am dat examene de absolvire a ciclului doi. Pentru mine erau floare la ureche, nu erau un capăt de țară nici pentru cei care aveau rezultate mai slabe în timpul anului.

Am căutat pe Google Lucian și Pelicanul Roz întrebându-mă din ce clasic al literaturii române au selectat autorii textul dat la simulare. Înțelesesem eu din comentarii că nu ar fi vorba de vreun clasic pe care să-l fi studiat eu.

Am găsit textul pe edupedu.ro. L-am copiat dar cerințele nu le mai copiez, o să vă dau link să le studiați dacă vreți. Eu una n-am înțeles mare lucru din acele cerințe și nici nu e nevoie pentru că, după multe alte examene date mai știu ceva chimie și fizică învățate în facultate, Literatură am citit (multă și în mai multe limbi) doar de plăcere, și nu numai beletristică.

Textul 1 „Examenele de sfârşit de an fuseseră fixate mai devreme […]. Orele de studiu se înmulţiră. Deşi în copilărie timpul e de zece ori mai dens decât la maturitate, programul a trebuit totuşi să fie mai intensiv. O zi de vară, când ai între doisprezece şi cincisprezece ani cum aveau Silvia şi cei doi băieţi, poate să înceapă la ora şase dimineaţa şi să se sfârşească abia la nouă sau zece seara. E adevărat că seara picau de somn şi de oboseală. Dar, în răstimpul acestei lungi zile, aveau timp pentru tot şi toate: călăreau patru ore, studiau (singuri sau cu domnişoara Stela) alte patru sau cinci ore şi tot le mai rămânea timp pentru o baie în lac, o goană prin pădure, o trântă pe iarbă sau o vizită în parc. […]

Ultimul eveniment dinainte de examene fu apariţia acelei păsări miraculoase. Lucian o descoperi într-o seară. […] Se întoarse în fugă, ca să-i cheme pe Silvia şi pe Roland.

— Veniţi, le spuse, aşa ceva nu s-a mai văzut: o imensă pasăre roz. Roz ca un trandafir, roz ca o tartă de fragi şi zmeură, roz ca obrazul Silviei când scrie scrisori…

Merseră cu toţii. Şi văzură. Într-un luminiş, sub sălcii, foarte aproape de păpuriş şi apă, aproape vertical, cu ciocul său imens pe piept, obosit şi nemişcat… un pelican. Părea că doarme. Era un pelican adevărat, asta o spunea chiar şi baci Simion, care ştia mai totul despre păsările de apă. „Dar ce caută aici?” se întrebară copiii. Doar toată lumea ştie că pelicanii sunt păsări ale Deltei. Şi Delta e foarte departe… […]

Peste trei zile, într-o seară, în sfârşit, se ridică iar în sus. Cu greu, foarte cu greu. În locul de unde decolase, rămaseră ca amintire câteva pene pe care Silvia le adună şi le făcu buchet. […]

Cu cele câteva pene roz se termină şi visul roz de pe marginea lacului. […]

În timpul examenelor, copiii au fost găzduiţi la familia Eneea şi Lili Giurcă, întrucât lucrau aproape de colegiu. Totul a decurs conform aşteptărilor. Profesorii de la colegiu avură răbdarea de a-i examina îndelung pe cei doi băieţi care erau în clasa a patra. Au strălucit la română şi latină […]. La matematici „a mers” – nu grozav, totuşi, destul de onorabil. Restul materiilor li s-a părut o simplă formalitate: copiii ştiau carte, scriau corect […].

Silvia îşi trecu examenele de clasa întâi de liceu la „Domniţa Ileana”. Povesti la română despre lacul codrilor albaştri şi nuferii galbeni, povesti la istorie despre bătălia de la Thermopile, povesti la matematici despre aducerea la acelaşi numitor şi despre calculul suprafeţelor trapezului, povesti la geografie, cu zeci de exemple din vasta ei experienţă, care e deosebirea dintre un pârâu, un râu şi un fluviu, dintre o baltă, un iezer şi un lac, dintre o insulă, o peninsulă şi un istm. Se terminase examenul, ea continua să le povestească doamnelor profesoare cine este Tama, cum de e măgarul Gary un mare filosof şi actor şi cât e de deştept dacă ştii să-l întrebi în limba lui. Le explică de ce nu le place cailor mirosul de usturoi, ce a păţit vidra care a dorit să aibă ochi albaştri, cum e în pădure când plouă şi care e adevărul despre puii de cuc. […] A primit nota zece pe linie.

Ar fi urmat vacanţa. Divina vacanţă în pădure, cu cai, nu departe de un lac fermecat. Ce putea fi mai frumos? Cărţile de aventuri îi aşteptau: trecuseră de vârsta şi problemele lui Huckleberry Finn, acum urmau cele ale lui Ionuţ Jder, d’Artagnan, David Copperfield. Îi aşteptau romanul-fluviu „Tarzan” (scris de un lord englez al cărui nume nu se putea pronunţa nicicum), „Omul invizibil”, „Gulliver în Ţara Uriaşilor”. Dar şi „Baltagul”, „La Medeleni”, „Fram, ursul polar”.

Ion D. Sîrbu, Dansul ursului

https://www.edupedu.ro/breaking-subiecte-simulare-evaluarea-nationala-limba-si-literatura-romana-2023-elevii-au-avut-itemi-pe-baza-a-doua-texte-la-prima-vedere-iar-la-subiectul-al-ii-lea-un-rezumat-al-primului-text/

Dar nu m-am mulțumit cu atât și am continuat căutarea găsind o poezie mult mai interesantă decât textul de mai sus. La prima vedere pare a fi alcătuită din cuvinte fără sens dar privind mai atent și trecând dincolo de sarcasm mie mi-a amintit de o poezie de Ion Barbu (pseudonimul m-a trimis acolo) Riga Crypto și Lapona Enigel, din care de asemenea nu am înțeles mare lucru când am citit-o prima dată, fără să o analizez în profunzime. Dacă nu-mi place ceva nu mai zăbovesc mult acolo, trec mai departe căutând lucruri care mi se par mai interesante. De aceea pesemne nu înțeleg adorația pentru poeziile lui Nichita Stănescu. Eu prefer cuvintele necuvintelor. 

pelicanul roz avea un pleonasm cronic între virgulă și punct

poezie [ ]
teză antiliterară
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Ioan Barb [lucianpalia ]
2010-08-24 | |
strada mea era cea mai liniștită din oraș
dar de ieri bordurile au început o polemică
o chestiune de viață și de moarte
s-au format două grupuri puternice
cele de pe partea dreaptă
marca beton armat din epoca de aur
erau din tabăra suprarealistă
cele de pe partea stângă
de ultimă generație
cu marginile deja tocite de școală
aveau veleități postmoderniste
disputa a început de la o virgulă
cu coada stufoasă de cometă
sau vulpe argintie mă rog
o virgulă ce fusese exclusă
din conținutul unui poem SF în vogă
de supărare respectiva virgulă
și-a pus cv-ul la un concurs
tocmai o remarcase o editură
virgula avea volumul sub tipar
când a fost convocat pelicanul roz
pentru a media acest conflict
dar totul a eșuat
cînd bordurile din intersecția
de la capătul tunelului jungin
prin care trec în partea cosmică
a orașului galacticii cultivați
zoopați în grădinile semiramorfe
au protestat în plină revoluție
literară într-un glas
pelicanul roz nu poate media
are un pleonasm între virgulă și punct
Sursa poezie:
Sursa foto
https://www.pasaridinromania.com/.../pelican-pelecanus... Recitind poezia am înțeles că e întreaga istorie postdecembristă în ea, cu borduriada lui Videanu care a continuat și după ce n-a mai fost primar, cu nesfârșitele dispute din CPUN în 90 despre rolul unei virgule în textul a ce produceau ei acolo (am avut ocazia să urmăresc ceva asemănător în 2000, când a fost ales W Bush președintele Americii), despre tunelurile de sub Bucegi (apare chiar și Carl Jung acolo) ba chiar și despre dacopați...


Nu pot încheia articolul fără să vă prezint și pe ”Riga Crypto și Lapona Enigel
Riga Crypto si Lapona Enigel.
Menestrel trist, mai aburit
Ca vinul vechi ciocnit la nuntă,
De cuscrul mare dăruit
Cu pungi, panglici, beteli cu funtă,.
Mult îndărătnic menestrel,
Un cântec larg tot mai încearcă,
Zi-mi de lapona Enigel
Şi Crypto, regele-ciupearcă!.
- Nuntaş fruntaş!
Ospăţul tău limba mi-a fript-o,
Dar, cântecul, tot zice-l-aş,
Cu Enigel şi riga Crypto.
- Zi-l menestrel!
Cu foc l-ai zis acum o vară;
Azi zi-mi-l strâns, încetinel,
La spartul nunţii, în cămară.
*.
Des cercetat de pădureţi
În pat de râu şi-n humă unsă,
Împărăţea peste bureţi
Crai Crypto, inimă ascunsă,.
La vecinic tron, de rouă parcă!
Dar printre ei bârfeau bureţii
De-o vrăjitoare mânătarcă,
De la fântâna tinereţii.
Şi răi ghioci şi toporaşi
Din gropi ieşeau să-l ocărască,
Sterp îl făceau şi nărăvaş,
Că nu voia să înflorească.
În ţări de gheaţă urgisită,
Pe-acelaşi timp trăia cu el,
Laponă mică, liniştită,
Cu piei, pre nume Enigel.
De la iernat, la păşunat,
În noul an, să-şi ducă renii,
Prin aer ud, tot mai la sud,
Ea poposi pe muşchiul crud
La Crypto, mirele poienii.
Pe trei covoare de răcoare
Lin adormi, torcând verdeaţă:
Când lângă sân, un rigă spân,
Cu eunucul lui bătrân,
Veni s-o-mbie, cu dulceaţă:.
- Enigel, Enigel,
Ţi-am adus dulceaţă, iacă.
Uite fragi, ţie dragi,
Ia-i şi toarnă-i în puiacă.
- Rigă spân, de la sân,
Mulţumesc Dumitale.
Eu mă duc să culeg
Fragii fragezi, mai la vale.
-Enigel, Enigel,
Scade noaptea, ies lumine,
Dacă pleci să culegi,
Începi, rogu-te, cu mine.
-Te-aş culege, rigă blând..
Zorile încep să joace
Şi eşti umed şi plăpând:
Teamă mi-e, te frângi curând,
Lasă. - Aşteaptă de te coace.
-Să mă coc, Enigel,
Mult aş vrea, dar vezi, de soare,
Visuri sute, de măcel,
Mă despart. E roşu, mare,
Pete are fel de fel;
Lasă-l, uită-l, Enigel,
În somn fraged şi răcoare.
- Rigă Crypto, rigă Crypto,
Ca o lamă de blestem
Vorba-n inimă-ai înfipt-o!
Eu de umbră mult mă tem,.
Că dacă-n iarnă sunt făcută,
Şi ursul alb mi-e vărul drept,
Din umbra deasă, desfăcută,
Mă-nchin la soarele-nţelept.
La lămpi de gheaţă, supt zăpezi,
Tot polul meu un vis visează.
Greu taler scump cu margini verzi
De aur, visu-i cercetează.
Mă-nchin la soarele-nţelept,
Că sufletu-i fântână-n piept,
Şi roata albă mi-e stăpână,
Ce zace-n sufletul-fântână.
La soare, roata se măreşte;
La umbră, numai carnea creşte
Şi somn e carnea, se dezumflă,
Dar vânt şi umbră iar o umflă..
Frumos vorbi şi subţirel
Lapona dreaptă, Enigel,
Dar timpul, vezi, nu adăsta,
Iar soarele acuma sta
Svârlit în sus, ca un inel.
- Plângi, preacuminte Enigel!
Lui Crypto, regele-ciupearcă.
Lumina iute cum să-i placă?
El se desface uşurel
De Enigel,
De partea umbrei moi, să treacă..
Dar soarele, aprins inel,
Se oglindi adânc în el;
De zece ori, fără sfială,
Se oglindi în pielea-i cheală.
Şi sucul dulce înăcreşte!
Ascunsa-i inimă plesneşte,
Spre zece vii peceţi de semn,
Venin şi roşu untdelemn
Mustesc din funduri de blestem;.
Că-i greu mult soare să îndure
Ciupearcă crudă de pădure,
Că sufletul nu e fântână
Decât la om, fiară bătrână,
Iar la făptură mai firavă
Pahar e gândul, cu otravă,.
Ca la nebunul rigă Crypto,
Ce focul inima i-a fript-o,
De a rămas să rătăcească
Cu altă faţă, mai crăiască:.
Cu Laurul-Balaurul,
Să toarne-n lume aurul,
Să-l toace, gol la drum să iasă,
Cu măsălariţa-mireasă,
Să-i ţie de împărăteasă.
Tablouri de Josephine Wall.
1. The Funny Guys
2. The Calling
3. The Fairy Nest
4. After The Fairy Ball
5 Dancing Dragons
6. Never Tickle A Sleeping Dragon







Și dacă tot am căutat poezia am găsit pe un blog și o analiză scrisă într-un stil care m-a încântat prin calitatea lui. Autorul trece cu dezinvoltură prin religie și psihologie, are citate din Biblie, vorbește despre Osoris, Isis, Freud și Jung (în prima poezie, care mi se pare o parodie după Ion Barbu, Lucian scrie ”tunelul jungin”). Deși era târziu în noapte și eram obosită, citind articolul cam pe sărite, cred că în sfârșit am înțeles de ce cineva a comentat la postarea mea de pe Facebook că poezia lui Ion Barbu reia tema din ”Luceafărul”
Ca exemplificare vă dau un citat din articol:

”Trebuie sa recunosc ca balada e reusita, cu toate ca, initial, nu am inteles mai nimic din ea. E o reinterpretare contemporana a adevarurilor cunoscute inca din cele mai vechi timpuri, ce se manifesta si in prezent. Nu cred ca opera este o expunere a superioritatii spiritului fata de materie, cred ca este un strigat prin care suntem anuntati ca spiritul nu poate exista fara materie, nici materia fara spirit.”

https://viatamilenara.wordpress.com/2020/02/09/enigel-in-inconstientul-colectiv/

marți, 30 ianuarie 2024

Pana cotta dietetică cu zmeură și agrișe roșii

 


Rețetă
1 kg smântână pentru frișcă,
3 pliculețe de gelatină a 10g fiecare
cca 200g zmeură
cca 250 agrișe roșii congelate
Stevia praf după gust.
Se înmoaie 20g gelatină în 200ml apă rece. Se încălzește smântâna amestecata cu Stevia (eu am pus trei linguri cu vârf) la 60°C (cât suferă degetul) și se toarnă gelatina și se mai amestecă puțin ca să se dizolve gelatina.
Când s-a închegat smântâna cu gelatină se amestecă 100ml apă rece cu 10g gelatină. Se amestecă fructele cu Stevia după gust, se pun pe foc până un deget înmuiat în compoziție simte că e fierbinte, se toarnă gelatina înmuiată și se amestecă puțin. Se toarnă peste smântâna închegată și se așteaptă până se încheagă și gelatina de fructe.

vineri, 19 ianuarie 2024

Lost You Forever Poincian (Delonix Regia = Phoenix Tree)

 În ”Lost you Forever” de Tong Hua unele scene se petrec într-o grădină de Phoenix Trees, adică Poinciana, adică Delonix Regia. Se spune că ea, împreună cu vărul său obișnuia să mănânce florile acestui copac, care erau foarte dulci. Pentru că poinciana este tot o leguminoasă ca și salcâmul mi-am amintit cu câtă plăcere mâncam noi când eram copii florile de salcâm.

Cum nu știam nimic despre acest copac am făcut o cercetare pe net și aici vă spun ce am găsit. Am căutat întâi în engleză și am găsit un articol din Wikipedia scris în engleză care a fost tradus parțial și în română. Traducerea o voi copia după cea în engleză.
Am găsit și un song cântat, între alții de ”unforgetable” Nat King Cole. Am copiat fragmente din articolul din Wikipedia unde a fost publicat numai în engleză, precum și versurile cântecului, dar dintr-o altă sursă. Am pus și link pentru cântec. Ca ilustrate am folosit atât imagini din serialul chinezesc, ecranizare a romanului amintit mai sus, ”Love You Forever” cât și imagini cu Pointiana culese de pe net.
”Delonix regia is a species of flowering plant in the bean family Fabaceae, subfamily Caesalpinioideae native to Madagascar. It is noted for its fern-like leaves and flamboyant display of orange-red flowers over summer. In many tropical parts of the world it is grown as an ornamental tree and in English it is given the name royal poinciana, flamboyant, phoenix flower,[citation needed] flame of the forest, or flame tree (one of several species given this name).”
”In the Indian state of Kerala, royal poinciana is called kaalvarippoo (കാൽവരിപ്പൂവ്, kālvarippūv) which means "the flower of Calvary". There is a popular belief among Saint Thomas Christians of Kerala that when Jesus was crucified, there was a small royal poinciana tree nearby his Cross. It is believed that the blood of Jesus Christ was shed over the flowers of the tree and this is how the flowers of royal poinciana got a sharp red color.[7] It is also known as Vaaga in many areas of Kerala.”
Delonix regia este o specie de plante din familia fabaceelor, originară din Madagascar. Se remarcă prin frunzele sale asemănătoare celor de ferigă și culoarea vie, roșu-oranj, a florilor. În multe ținuturi tropicale este crescută ca plantă ornamentală.
”"Poinciana" is a song by Nat Simon with English lyrics by Buddy Bernier and Spanish lyrics written in 1936 by Manuel Lliso.
”The song has been identified as a development of a Cuban folk song entitled "La Canción del Árbol", traditional with new lyrics added by Manuel Lliso in 1936, whose title translates as "the song of the tree", the royal poinciana being a favorite Caribbean flowering plant.”
Blow...tropic wind...
Sing a song...through the trees.
Trees...sigh to me...
Soon my love...I will see.
Poinciana,
Your branches speak to me of love.
Pale moon is casting shadows from above.
Poinciana,
Somehow I feel the jungle beat
Within me, there grows a rhythmic, savage
beat.
Love is everywhere, its magic perfume fills the air.
To and fro, you sway, my heart`s in time,
I`ve learned to care.
Poinciana,
Though skies may turn from blue to gray,
My love will live for ever and a day.
Blow....tropic wind,
Sing a song through the trees.
Trees...sigh to me
Soon my love... I will see.
Poinciana...