Pe actorul japonez Takeru Satoh l-am văzut în două seriale: First Love | First Love: Hatsukoi (Netflix / 2022) - Harumichi Namiki și The Emperor's Cook | Tenno no Ryoriban (TBS / 2015) - Tokuzo Akiyama. L-am admirat în amândouă dar nu cred că acesta este motivul pentru care Facebook îl afișa insistent în News Feed în rolul din Rurouni Kenshin.
joi, 7 martie 2024
Runouni Kenshin

vineri, 9 februarie 2024
HAPPY NEW WOOD DRAGON YEAR!
”Welcome to 2024: the Year of the Dragon. And yes, it’s going to be as fiery and bold as it sounds, since the Dragon is considered the luckiest zodiac sign in Chinese culture. It will also be a marked contrast to 2023’s Year of the Rabbit, when we felt more hesitant, introspective and precarious about our place in the world. Whereas we put one toe in the water to test things out last year, we’ll be diving right in as soon as the Lunar New Year hits. When, exactly, is that? This year, the Chinese New Year (and the Year of the Dragon) starts on Feb. 10, 2024, and ends on Jan. 28, 2025.
Also worth noting: Dragons aren’t the only lucky thing about 2024. The upcoming year promises to be even better because of its Chinese zodiac element: wood. A Wood Dragon year has the potential to usher in good fortune, action and expansion, and you’d better brace yourself, because things will be happening quickly!”
https://www.rd.com/article/year-of-the-dragon/

joi, 8 februarie 2024
Ulciorul de Eusebiu Camilar
Prietenele care au citit blogul meu știu cât de mult mă irită atribuirile false. Despre una din acestea vreau să vă spun acum. E vorba de poezia ”Ulciorul care în covârșitoare cazuri apare pe net ca fiind a lui Omar Khayyam. Cunoscutul poet persan a publicat foarte multe poezii, unele intre ele traduse și în română (https://poetii-nostri.ro/omar-khayyam-autor-120/ aici nu apare nicicum poezia Ulciorul) dar cea despre care vorbim a fost scrisă de Eusebiu Camilar. Confuzia apare datorită faptului că poetul român a tradus poeme de poetul persan.

Pelicanul roz și Riga Crypto.
Acest articol a pornit de la o postare într-un grup de pe Facebook postare care spunea: ”Anul trecut Lucian și Pelicanul Roz, anul acesta Zmeul și Iapa Zmeoaica”.
Cum copiii mei au terminat cam de multișor gimnaziul ba mai mult, nepoata a terminat și colegiul nu mai știu ce se dă la simulări și la examene. Eu am dat examene de absolvire clasa IV-a, a V-a, a VI-a și în clasa VII-a, pentru că se făceau numai 7 clase am dat examene de absolvire a ciclului doi. Pentru mine erau floare la ureche, nu erau un capăt de țară nici pentru cei care aveau rezultate mai slabe în timpul anului.
Am căutat pe Google Lucian și Pelicanul Roz întrebându-mă din ce clasic al literaturii române au selectat autorii textul dat la simulare. Înțelesesem eu din comentarii că nu ar fi vorba de vreun clasic pe care să-l fi studiat eu.
Am găsit textul pe edupedu.ro. L-am copiat dar cerințele nu le mai copiez, o să vă dau link să le studiați dacă vreți. Eu una n-am înțeles mare lucru din acele cerințe și nici nu e nevoie pentru că, după multe alte examene date mai știu ceva chimie și fizică învățate în facultate, Literatură am citit (multă și în mai multe limbi) doar de plăcere, și nu numai beletristică.
Textul 1 „Examenele de sfârşit de an fuseseră fixate mai devreme […]. Orele de studiu se înmulţiră. Deşi în copilărie timpul e de zece ori mai dens decât la maturitate, programul a trebuit totuşi să fie mai intensiv. O zi de vară, când ai între doisprezece şi cincisprezece ani cum aveau Silvia şi cei doi băieţi, poate să înceapă la ora şase dimineaţa şi să se sfârşească abia la nouă sau zece seara. E adevărat că seara picau de somn şi de oboseală. Dar, în răstimpul acestei lungi zile, aveau timp pentru tot şi toate: călăreau patru ore, studiau (singuri sau cu domnişoara Stela) alte patru sau cinci ore şi tot le mai rămânea timp pentru o baie în lac, o goană prin pădure, o trântă pe iarbă sau o vizită în parc. […]
Ultimul eveniment dinainte de examene fu apariţia acelei păsări miraculoase. Lucian o descoperi într-o seară. […] Se întoarse în fugă, ca să-i cheme pe Silvia şi pe Roland.
— Veniţi, le spuse, aşa ceva nu s-a mai văzut: o imensă pasăre roz. Roz ca un trandafir, roz ca o tartă de fragi şi zmeură, roz ca obrazul Silviei când scrie scrisori…
Merseră cu toţii. Şi văzură. Într-un luminiş, sub sălcii, foarte aproape de păpuriş şi apă, aproape vertical, cu ciocul său imens pe piept, obosit şi nemişcat… un pelican. Părea că doarme. Era un pelican adevărat, asta o spunea chiar şi baci Simion, care ştia mai totul despre păsările de apă. „Dar ce caută aici?” se întrebară copiii. Doar toată lumea ştie că pelicanii sunt păsări ale Deltei. Şi Delta e foarte departe… […]
Peste trei zile, într-o seară, în sfârşit, se ridică iar în sus. Cu greu, foarte cu greu. În locul de unde decolase, rămaseră ca amintire câteva pene pe care Silvia le adună şi le făcu buchet. […]
Cu cele câteva pene roz se termină şi visul roz de pe marginea lacului. […]
În timpul examenelor, copiii au fost găzduiţi la familia Eneea şi Lili Giurcă, întrucât lucrau aproape de colegiu. Totul a decurs conform aşteptărilor. Profesorii de la colegiu avură răbdarea de a-i examina îndelung pe cei doi băieţi care erau în clasa a patra. Au strălucit la română şi latină […]. La matematici „a mers” – nu grozav, totuşi, destul de onorabil. Restul materiilor li s-a părut o simplă formalitate: copiii ştiau carte, scriau corect […].
Silvia îşi trecu examenele de clasa întâi de liceu la „Domniţa Ileana”. Povesti la română despre lacul codrilor albaştri şi nuferii galbeni, povesti la istorie despre bătălia de la Thermopile, povesti la matematici despre aducerea la acelaşi numitor şi despre calculul suprafeţelor trapezului, povesti la geografie, cu zeci de exemple din vasta ei experienţă, care e deosebirea dintre un pârâu, un râu şi un fluviu, dintre o baltă, un iezer şi un lac, dintre o insulă, o peninsulă şi un istm. Se terminase examenul, ea continua să le povestească doamnelor profesoare cine este Tama, cum de e măgarul Gary un mare filosof şi actor şi cât e de deştept dacă ştii să-l întrebi în limba lui. Le explică de ce nu le place cailor mirosul de usturoi, ce a păţit vidra care a dorit să aibă ochi albaştri, cum e în pădure când plouă şi care e adevărul despre puii de cuc. […] A primit nota zece pe linie.
Ar fi urmat vacanţa. Divina vacanţă în pădure, cu cai, nu departe de un lac fermecat. Ce putea fi mai frumos? Cărţile de aventuri îi aşteptau: trecuseră de vârsta şi problemele lui Huckleberry Finn, acum urmau cele ale lui Ionuţ Jder, d’Artagnan, David Copperfield. Îi aşteptau romanul-fluviu „Tarzan” (scris de un lord englez al cărui nume nu se putea pronunţa nicicum), „Omul invizibil”, „Gulliver în Ţara Uriaşilor”. Dar şi „Baltagul”, „La Medeleni”, „Fram, ursul polar”.
Ion D. Sîrbu, Dansul ursului
Dar nu m-am mulțumit cu atât și am continuat căutarea găsind o poezie mult mai interesantă decât textul de mai sus. La prima vedere pare a fi alcătuită din cuvinte fără sens dar privind mai atent și trecând dincolo de sarcasm mie mi-a amintit de o poezie de Ion Barbu (pseudonimul m-a trimis acolo) Riga Crypto și Lapona Enigel, din care de asemenea nu am înțeles mare lucru când am citit-o prima dată, fără să o analizez în profunzime. Dacă nu-mi place ceva nu mai zăbovesc mult acolo, trec mai departe căutând lucruri care mi se par mai interesante. De aceea pesemne nu înțeleg adorația pentru poeziile lui Nichita Stănescu. Eu prefer cuvintele necuvintelor.
pelicanul roz avea un pleonasm cronic între virgulă și punct
https://viatamilenara.wordpress.com/2020/02/09/enigel-in-inconstientul-colectiv/

marți, 30 ianuarie 2024
Pana cotta dietetică cu zmeură și agrișe roșii

vineri, 19 ianuarie 2024
Lost You Forever Poincian (Delonix Regia = Phoenix Tree)
În ”Lost you Forever” de Tong Hua unele scene se petrec într-o grădină de Phoenix Trees, adică Poinciana, adică Delonix Regia. Se spune că ea, împreună cu vărul său obișnuia să mănânce florile acestui copac, care erau foarte dulci. Pentru că poinciana este tot o leguminoasă ca și salcâmul mi-am amintit cu câtă plăcere mâncam noi când eram copii florile de salcâm.
