vineri, 17 aprilie 2009

Hranind veverita

Veveritele din Herastrau (poate si din alte parcuri) sunt asa de prietenoase ca vin sa manance din palma copiilor.

In Gradina Botanica




























































































































In Gradina botanica am fost in fiecare an, cred, chiar si atunci cand am fost f bolnava. Am credinta ca imi capat putere de la magnolii si de la ciresii japonezi. Magnoliile cele mari s-au imputinat, au aparut altele, mai firave dar tot frumoase, dar cei doi ciresi japonezi de langa sere tot mai rezista (sa nu-i deochi!).
Mi s-a intamplat intr-o zi de primavara sa ma doara rau un picior, abia mergeam, schiopatand. Am mers in Gradina Botanica, am sta pe aleea cu ciresii japonezi (de obicei sub ciresi se eternizeaza vizitatorii mai norocosi), am dezlegat Rebus si am ascultat cantecul pitigoiului care a venit pana aproape de mine (nu aveam camera foto pe atunci) si am plecat fara sa mai simt vreo durere. Azi am auzit mierle, ciocanitori si alte triluri, dar pitigoiul a scos doar cateva suntete timide.
In schimb pe o alee restul familiei a studiat indelung un trib de furnici care, dupa opinia mea, se pregateau sa infrunte o ploaie care urmeaza sa vina, dupa parerea lor se mutau in alta parte.

Mai multe poze din gradina Botanica se pot vedea aici. O parte din poze au fost facute de nepotica mea.

joi, 16 aprilie 2009

Primavara 2009 Albume cu fotografii

Daca v-au placut pozele puse pe blog si vreti sa vedeti mai multe le gasiti la aceste adrese:

http://picasaweb.google.com/viorea4u/PrimavaraInHerastrauAprilie2009#
http://picasaweb.google.com/viorea4u/GrafittiDinHerastrauAprilie2009#
http://picasaweb.google.com/viorea4u/HerastrauGradinaJaponeza#
http://picasaweb.google.com/viorea4u/ParculCrangasi15apr09#

Primavara in Parcul Crangasi




























































Fotografie facuta de nepotica
































































Ne-am plimbat in Parcul Crangasi spre seara. Parcul era plin de copii mici, insotitorii lor si catei iesiti la plimbare. Mi s-a parut spectaculos cum apune soarele peste Lacul Morii.

miercuri, 15 aprilie 2009

Slumdog Millionaire

Marturisesc ca inainte de a vedea filmul aveam niste idei preconcepute in ce priveste continutul. Vazusem mai demult pe Hallmark un film inspirat dintr-opoveste reala despre o fata a strazii care, printr-o ambitie iesita din comun, a reusit sa treaca peste toate obstacolele ce i se iveau in cale si nu numai ca a terminat liceul, dar a si obtinut o bursa pt a merge la colegiu.

Stiind deci ca e vorba de castigarea concursului "Vrei sa fii milionar?" (la noi era cu miliardari pt ca atunci orice amarat de pensionar era milionar in lei vechi) m-am asteptat la ceva asemanator. Dar filmul si-a meritat cu prisosinta toate premiile obtinute (mai multe amanunte, precum si un spoiler pt cei care nu l-au vazut, pt ca se povesteste filmul, aici, dar si o interesanta paralela intre scenariul de film si romanul dupa care s-a facut adaptarea) mai ales, dupa parerea mea, datorita maiestriei cu care regizorul a folosit flash backul, dar si accentul pus pe loialitate, tradare, dragoste, prietenie, lucru care face ca mesajul filmului sa depasesca eventualele bariere puse de mediul in care se desfasoara actiunea.

Copiii au interpretat ca niste veritabili profesionisti, in special mi-a placut interpreta Latikai. Iar candoarea cu care se rememoreaza intamplarile care au dus la incredibila performanta a eroului principal cred ca merge la inima oricui. Este interesanta sugestia ca o parte din avantul incontestabil al economiei indiene din ultimele decenii s-ar datora sistemului mafiot din constructii (deh, unul din regizori e englez), dar si sublinierea faptului ca, de la "L'homme qui rire" al lui Victor Hugo incoace nimic nu s-a schimbat in industria cersetoritului, indiferent ca aceasta e controlata de francezi, tigani ("Vremea Tiganilor" a lui Kusturica) sau romani ("Filantropica" lui Nae Caranfil).

Faptul ca scenaristul a ales ca eroul filmului sa fie musulman mi-a readus in memorie doua din romanele f apreciate ale lui Salman Rushdie, romane f greu de citit din cauza stiluilui plin de arabescuri si de intrepatrunderea realului cu fictiunea, dar interesante atat prin viziunea autorului despre fanatismul musulman, in special in Shame in care "Fecioara cu chilotii de fier", Benazhir Bhuto, RIP, e ofigura de neuitat, dar si despre relatiile hindo-musulmane dinainte de tulburarile din 1993, ilustrate in Midnight Children. Filmul (Slumdog Millionaire) insa e total diferit ca atmosfera.

Prezenta in distributie a unui nume atat de sonor cum e Kapoor m-a dus cu gandul la filmele sociale ale lui Raj Kapoor, aici insa exista alta filozofie. Recomand cu toata caldura vizionarea filmului, nu vad ce alceva mai important ar putea fi facut in timpul destinat acestei activitati.

Nu pot sa inchei fara sa multumesc persoanei care mi-a produs aceasta placere, de a vedea un film valoros.

Ca in Irlanda










































































Acum doua zile cerul plumburiu care acoperea capitala noastra ne-a facut sa ne simtim ca in Irlanda. Plimbarea pe malul Herastraului (am facut un ocol aproape complet) a fost insa f placuta, mai ales ca am putut vedea f de aproape veveritele (una i-a mancat nepotelei din palma) si am avut acompaniament muzical tot timpul din partea mierlelor negre si a pitigoilor.



sâmbătă, 11 aprilie 2009

Tort de ananas si frisca pt diabetici



Este oreteta f rapida si usor de preparat. Se face un blat de tort tip pandishpan (pain de Spania) din 6 oua,6 linguri indulcitor Diamant praf (l-am gasit atat la hipermarketuri, ex Cora, la supermarket Ruxir cat si la unele farmacii, e cam scump dar cei ce au gustat torturile preparate cu el au declarat ca nu exista nici o diferenta de gust intre acestea si cele cu zahar, singura precautie e sa nu se consume intr-o zi mai mult de 40g de indulcitor pt ca poate da deranjamente stomacale) si 6 linguri rase de faina.

Se separa galbenusurile de albusuri(e bine ca ouale sa fie reci), se freaca bine cu indulcitorul si arome (am folosit esenta de vanilie Dr Oetker si coaja de lamaie) pana cand compozitia se albeste si creste in volum, se adauga treptat faina, apoi albusurile batute spuma tare cu un praf de sare. Albusurile se incorporeaza amestecand usor, mai mult infasurand crema in jurul albusurilor. Se toarna compozitia intr-un vas (eu folosesc o cratita emailata) uns in prealabil bine cu unt peste care se aplica o foaie de hartie speciala de copt (tot la hipermarket am gasit-o, dar si la opravalie din comuna copilariei mele) unsa deasemenea bine cu unt. Surplusul de hartie se taie cu o foarfeca. Se coace la foc destul de tare cam 20 de minute. Se verifica daca e copt cu un fir de matura f curat (nu de plastic, of course) sau cu o andrea sau o scobitoare subtire, care trebuie sa iasa curata din blat.

Cand s-a racit blatul se insiropeaza cu lichidul dintr-o cutie de ananas rondele fara zahar, indulcit dupa gust tot cu Diamant (mie imi place mai acrisor). Se pastreaza cateva rondele pt ornat (eu am taiat pe grosime cateva rondele pt ca mi s-au parut prea groase) iar restul de ananas se taie felii si se aseaza pe blatul uns in prealabil cu frisca (de data asta am pus intai ananasul, apoi frisca, nu a fost o idee buna)

Frisca am preparat-o din trei cutii de 200g fiecare de smantana Dorna 32% tinuta la rece (trebuie sa fie f rece, altfel nu se bate bine), trei linguri nu prea pline de indulcitor, arome (am folosit esenta de vanilie, de rom, si cardamom praf --cardamomul, al doilea condiment ca pret in lume dupa sofran, se foloseste, sub numele de hella, ca aromant pt cafea in lumea araba si sub forma de pastai prajite si zdrobite in bucataria asiatica, in special cea indiana--cardamomul poate lipsi) batuta cu mixerul la viteza maxima pana se intareste (atentie sa nu se bata prea tare pt ca se transforma in unt si zer). Nepoata mea a pus pt aroma si o bucatica de ananas, eu nu cred ca era neaparat necesara, dar frisca a fost buna.

Tortul se imbraca in frisca si se decoreaza cu rondele de ananas in care se pun fructe viu colorate: visine fara samburi, capsuni, sau, in cazul tortului din fotografie, afine de cultura congelate.

Partea vatamata


Statuia asta, cu ciobanul mioritic si oaia lui, pe care am publicat-o si ieri, m-a facut sa ma gandesc si eu, ca proasta, la problema care nu a lasat sa doarma noptile avocati, ziaristi, gemeni si oieri. Nu pricep si pace: chiar daca furtul masinii nu a fost reclamat, ce explicatie a oferit partea vatamata despre sechestrarea de persoane de a fost considerata ata de inocenta incat se afla si la ora asta in libertate? O explicatie logica (?) ar fi ca-i lasa sa mai fure si alte masini pe care eventual sa le vanda peste hotare pt a mai descongestiona traficul si a obtine locuri libere de parcare.

(Prima)vara in Herastrau

























































































































































Cel mai mult imi place sa ma plimb prin Herastrau primavara. Chiar daca aleile sunt invadate de multime de oameni dornici sa respire aerul curat al parcului (exceptand zonele de langa restaurantele in care se face friptura la gratat) sa vada veveritele cele iuti dar prietenoase si sa asculte trilurile mierlelor sau glasul sonor al pitigoiului, culorile vii ale florilor si modul savant in care au fost combinate de cei ce le ingrijesc cu vadita dragoste imi produc mereu aceeasi bucurie. O bucurie in plus am simtit vazand ca au inceput sa infloreasca minunatii ciresi japonezi.