miercuri, 24 iunie 2009

Manfred Stader Picturi pe asfalt 3D















Imaginile de mai jos sunt fotografiate la Bucuresti Mall si sunt preluate din ziare


Fotografiile de mai jos au fost facute de mine





Cred ca pe toata lumea fascineaza iluziile optice. Un site f interesant prin faptul ca se demonstreaza stiintific cum se produce perceptia multor iluzii optice este cel al lui Michael Bach. Se mai pot vedea iluzii optice f interesante aici. Iluzii optice a creat si Salvador Dali, dar maestrul incontestabil ramane, dupa parerea mea, Octavio Ocampo, care a folosit cu o maiestrie rara o tehnica pt care Arcimboldo a ramas in istoria picturii.
Pictorii au fost preocupati de multa vreme sa redea in operele lor aspectul tridimensional al obiectelor pictate. Este cunoscuta tehnica trompe l'oeil prin care se marea in aparenta spatiul unei incaperi. Dintre artistii contemporani care exceleaza in aceasta tehnica, dar in exterior, mentionez pe Eric Grohe, ale carui proiecte m-au incantat in mod deosebit, mai ales ca pe situl pe care-l recomand am gasit linkuri spre pagini cu fotografii ale peretilor respectivi inainte si dupa ce au fost pictati, rezultatul fiind uimitor prinprecizie si frumusete, si pe John Pugh, care deasemenea a creat lucrari murale deosebit de interesante.

O alta tehnica folosita pt crearea de iluzii optice este anamorphosis ,prin care se creeaza impresia de tridimensional daca se priveste dintr-un anumit unghi sau cu un aparat anume.

Primul artist despre care am aflat dintr-un pps ca a folosit aceasta tehnica pps este Julian Beever, f pupular datorita nu numai talentului sau, ci si unui simt al umorului dezvoltat. Ar fi meritat sa-i dedic si lui un articol, l-am ales insa pe Manfred Stader , care a pictat unele lucrari impreuna cu Edgar Mueller pt ca MS a pictat si la Bucuresti:

http://www.infofashion.ro/Pictori_3D_Graffiti_Manfred_Stader_unul_dintre_cei_mai_cunoscuti_artisti_realizatori_de_picturi_tridimensionale_de_strada_la_Bucuresti_Mall_miercuri_10_iunie_2009_ora_1700-newsmore4-i675

Pictori 3D, Graffiti, Manfred Stader, unul dintre cei mai cunoscuti artisti realizatori de picturi tridimensionale de strada, la Bucuresti Mall, miercuri, 10 iunie 2009, ora 17,00

PREMIERA

Bucuresti Mall a invitat grafferii, amatori sau profesionisti, la o serie de evenimente ce vor avea loc pe tot parcursul verii, evenimente ce se desfasoara sub conceptul `Arta urbana`. Miercuri, 10 iunie 2009, ora 17,00, unii dintre cei mai talentati grafferi vin sa realizeze, la invitatia Bucuresti Mall, o serie de panouri graffiti tematice ce vor fi expuse în perioada verii în centrul comercial.

In plus, Manfred Stader, unul dintre cei mai cunoscuti artisti realizatori de picturi tridimensionale de strada, va realiza in premiera chiar în centrul comercial o serie de astfel de lucrari. Incepând din aceasta saptamâna, timp de 8 ore pe zi, pana pe 21 iunie, artistul va desena, iar vizitatorii mall-ului vor putea vedea live cum îsi realizeaza artistul lucrarile, spectaculoase si incitante deopotriva, mai ales ca este vorba despre picturi 3D expuse si realizate în premiera nationala într-un centru comercial.

Despre acest eveniment m-am documentat cam tarziu, dupa ce am aflat de la TV, astfel incat m-am decis sa vad si eu minunile abia pe 21 iunie. Am facut o adevarata excursie pana acolo si, pt ca spiritul de observatie nu e cea mai bine dezvoltata calitate a mea am intrebat la informatii unde pot gasi panourile cu grafitti si operele lui Manfred Stader. Am urmat cu atentie indicatiile si m-am trezit in fata unui panou care la prima vedere m-a dezamagit: pe o parte si alta a lui erau reproduceri de arta digitala, unele deosebit de frumoase, dar care prin subiect si aspect nu aduceau deloc cu grafittiurile asteptate.

Totusi, pt ca aveam camera foto pregatita am inceput sa le pozez cu constiinciozitate, chiar si placutele care aratau numele operei, artistul si tara din care provenea. Cand mai aveam 6 opere de pozat si eram aplecata asupra unei tablite m-am trezit ca langa mine se opreste un individ cat malul, imbracat in uniforma de securitate particulara, (apartinand celebrei BGS, cea cu scandalul de la Plazza) care m-a intrebat "Ce faceti aici?" L-am privit de jos in sus mirata "Nu e voie?" "Nu. Am fost trimis aici special pt Dumneavoastra." "Dar sunt atat de frumoase!" "Stiu dar nu e voie!" "Macar una as putea sa mai fac?" " Nu"

Trebuie sa remarc politetea desavarsita cu care am fost tratata. Reproducerile apartin firmei 115 care avea expus pe o masuta si un catalog "Art Part Two" care continea, pe langa operele expuse pe panouri, dimensiunile si costul lor, multe alte lucrari, unele deosebit de frumoase, dar cu preturi ce depasesc puterea mea de cumparare (unele mult mai scumpe decat tablourile lui Branisteanu care, oricum, sunt picturi si nu arta digitala). Cea mai ieftina, cam 300E, reprezenta niste betivi. Majoritatea erau in jur de 5-600E, printre ele si JJ, Razboinicul luminii (m-am mirat ca e asa de valoros) dar erau unele frumoase, japoneze, care depasesc mia de euro.

Am plecat sa caut lucrarile lui MS in locurile indicate (ciudat e ca fata de la informatii mi-a vorbit de doua, in ziar am vazut pozate alte doua, dar pe care nici nu le-am cautat, crezand-o pe fata pe cuvant). Prima consta dintr-un pod rosu pe care doi puradei insotiti de mama lor l-au trecut in ambele sensuri, desi lucrarea era separata prin balustrade care indicau cu claritate ca nu e voie sa pasesti in incinta. Dedesubt era desenat ceva ce parea un oras. Am cautat unghiul in care orasul devenea tridimensional si se vede din poze ca l-am gasit, desi acolo pe loc mi-a trebuit un mare efort de imaginatie ca sa realizez efectul 3D. Bineinteles ca nu a fost trimis nimeni s-o atentioneze pe mama puradeilor ca nu e bine ce fac progeniturile ei.

Am gasit si niste panouri care semanau mai bine a grafitti sau mai degraba picturi murale, le-am fotografiat repede, nu le expun aici ca sa nu distrug unitatea de subiect a pozelor, seamana mai mult a reclame pt obiecte de plaja.

A doua lucrare marca MS era la etaj. Am facut 3 poze fara sa fiu prea sigura daca am gasit punctul minune, privind lucrarea cu Venus care iese din fantana deduc ca mai aveam de cautat, dar a trebuit sa abandonez cercetarea pt ca de data aceasta securistul de la etaj m-a intrebat daca am autorizatie sa pozez. I-am spus ca n-am stiut (abia azi amvazut ca scria ceva in acest sens in ziar, parca Libertatea, dar cum eu nu citesc fituici de scandal...) dar a trebuit sa pun camera in poseta, incheind astfel cat se poate de pasnic ceva ce ar fi putut deveni un diferend.

Pentru ca reusisem sa ma urnesc de acasa m-am dus si la Bookfest unde am achizitionat Adrenergic!-ul lui Sebastian a. Corn, precum si niste tomuri f grele dar cu un discount atragator. Pt ca mi-era teama ca n-o reusesc sa ajung acasa nici macar cocosata daca mai cumpar si cele 4 volume ale Dictionarului Enciclopedic (in engleza) am amanat achizitionarea lui pe adoua zi. Mare greseala! A doua zi nici urma de dictionar (discount 50%!) dar m-am consolat spunandu-mi ca poate cine l-a cumparat are mai multa nevoie de el decat mine si o sa se bucure mai mult (dar tot imi pare un pic rau...) Iar am ajuns acasa carand cu greu carti ce mi s-au parut ca au greutatea unor pietre de moara. Ar trebui sa scriu mai putin pe blog si sa-mi fac mai mult timp de citit.

marți, 23 iunie 2009

Bucurestiul meu iubit


Am iubit Bucurestiul de cand ma stiu. Parintii mei au fost nevoiti sa paraseasca orasul la zece zile dupa ce m-am nascut, imediat dupa bombardamentul aliat. M-au scuturat de molozul care-mi acoperise fetisoara si s-au urcat in camion, sperand ca se vor reintoarce curand, dar aceasta speranta nu s-a implinit.

Pana sa intru la liceu am venit de mai multe ori in vizita la matusi si la doctor. Luam trenul pana in Ploiesti (nu exista linia ferata Bucuresti-Urziceni, cine ar crede asta azi, cand Unirea Urziceni e campioana?) si apoi spre Bucuresti. Dupa ce am intrat la liceu s-a dat in folosinta calea ferata Bucuresti-Urziceni, dar legaturile erau tare proaste.

Apoi, pe masura ce industrializarea prindea avant iar taranii deveneau oraseni trenurile au devenit din ce in ce mai aglomerate la sfarsit de saptamana. Imi amintesc si acum de o calatorie in timp de iarna, pe ger si un pui de viscol,cand m-am simtit deadreptul norocoasa ca am gasit un loc pe culoar, spre deosebire de nenorocitii care s-au urcat dinCazanesti si au calatorit pana la Bucuresti pe scara trenului. E de mirare ca nu a cazut nimeni de pe scara.

Dar imi amintesc si o intamplare hazlie. Chiar inainte de a pleca de la Ciochina citisem intr-un ziar o relatare despre un tren care n-a mai ajuns la destinatie, undeva prin Scotia, cred. Pornind pe linia ferata a fost gasit trenul dar mecanicii si personalul trenului erau legati de pomii unei livezi. Fusesera astfel pedepsiti pt ca la fiecare trecere opreau trenul si se infruptau din roadele acelor pomi. Ei bine, mecanicii trenului in care calatoream au oprit trenul intre statii in dreptul unei livezi (a unui CAP, desigur) si au inceput sa culeaga fructe, sub privirile uimite ale calatorilor. Dar fiind vorba de averea colectiva n-a venit nimeni sa-i lege (banuiesc ca mecanicii din UK conduceau un marfar)

Alta data, plecand din Bucuresti, am calatorit pe tampoane, cocotata pe cizma unui ofiter care ducea bomboane copiilor si, pt ca eu insami eram un copil, unul f vesel, nu numai ca m-a tratat cu bomboane dar, cand au mai coborat calatorii din tren, ofiterul impreuna cu alti adulti intre care si un mecanic de tren care mergea la Galati, mi-a gasit si mie loc intr-un compartiment pana la Urziceni, unde am schimbat trenul. Am povestit acasa peripetiile din calatorie. A doua zi tatal meu a plecat cu trenul intr-o delegatie. Dupa ce a schimbat trenul in Urziceni a gasit loc intr-un compartiment in care un mecanic de locomotiva care venea din Galati povestea despre liceana cea vesela (aratam mai mica, mereu am aratat mai tanara decat varsta reala) spre mirarea si incantarea tatalui meu. Sa mai zica cineva ca e vorba de o simpla coincidenta!

Ei, dar e cazul sa cobor din tren si sa spun cate ceva despre aceasta mare dragoste a mea care se cheama Bucuresti, mai ales vechiul oras. Daca atunci cand eram mica si ma tara mamitza la cumparaturi ma dureau picioarele de simteam ca nu le mai pot misca, atunci cand am urmat liceul si apoi facultatea imi placea grozav sa merg pe jos pe strazi admirand casele, cele mai multe inconjurate de verdeata. Mai sus se pot vedea cateva, f putine din acele case (se stie ca Ceausescu a ras de pe fata pamantului cartiere intregi, ba chiar unii au ras caritierul dintre Foisor--nu cel cunoscut cu numele, de foc, desi si acesta servea pompierilor--si Vitan interpretand gresit un gest al "tatucului"), unele din ele pe cale sa fie daramate, altele teribil de neingrijite.

As putea face albume intregi numai cu palatele si casele boieresti din Capitala, cele mai luxoase cartiere, cu vile de bun gust, nu de parveniti ca cele moderne vopsite in culori tipatoare (cica vesele)fiind cel dintre Dorobanti si Aviatorilor si cartierul Cotroceni. Nu mai exista casele din Cauzasi, de pe langa Mihai Bravul,cele din cartierul Pantelimon, cu Petrescu I,II,III etc, nu mai vorbesc de Uranus, s.a., toate inlocuite de miniorasele dormitor, imense aglomerari umane de apartamente tip cutii de chibrituri suprapuse, in care acum 20 de ani inghetam iarna de frig, cartiere in care nu existau teatre sau cinematografe iar scolile erau suprapopulate.

Daca voi gasi energia necesara sa fac excursii fotografice poate voi reusi sa fac acele albume. pana atunci mai multe poze care arata fetzele Bucurestiului surprinse de mine pot fi gasite pe Picasa.