Este vorba de o poveste cu tâlc, care nu-mi aparține dar este cât se poate de actuală. Îi aparține lui Chatgpt, la care am apelat după ce am pus o întrebare pe Facebook iar prietenele mele, cam de vârsta mea, nu au reușit să îmi răspundă. Nu a răspuns nici Chatgpt dar conversația cu el m-a încântat foarte tare.
Prima postare a fost
Apropo de violența în familie, voi mai știți din ce basm e citatul:
"Ascut cuțite, ascut topoare, vreau să-l mănânc pe lup de viu"?
Nu glumesc, există asemenea citat, dar am uitat unde și n-am chef să întreb Chatgpt sau Google.
Iar fragmentul conversației cu Chatgpt arată așa:
Dacă voi nu m-ați putut ajuta cu citatul ”Ascut cuțite, ascut topoare, vreau să-l mănânc pe lup de viu” m-am dus la nenea Google. Habar n-are. Era clar că nu e pe net.
Am apelat atunci la Inteligență, fie ea și Artificială, Chatgpt. Nici el nu a găsit nimic pe net, de unde, zic eu, se vede că totuși inteligența umană este încă superioară celei artificiale, dar până la urmă a dovedit că este cu adevărat deștept cum veți vedea dacă aveți răbdare să citiți fragmentul din conversația mea cu Chatgpt. Mi-a dat voie să o fac (am întrebat eu):
------
”Citatul „Ascut cuțite, ascut topoare, vreau să-l mănânc pe lup de viu” nu pare să provină dintr-un basm românesc tradițional cunoscut. Este posibil ca această expresie să fie o variație sau o adaptare modernă inspirată de motive folclorice, dar nu am identificat o sursă specifică în literatura populară românească care să conțină exact acest citat.
Dacă ai întâlnit această expresie într-un anumit context sau lucrare, te rog să-mi oferi mai multe detalii, iar eu voi încerca să te ajut în identificarea sursei.
You said:
Este basm românesc, îl știu de când eram mică dar nu-mi mai amintesc titlul sau autorul. Era vorba de mai multe animale și păsări domestice care s-au ascuns într-o cameră să scape de lup. Lupul a venit, s-a uitat pe fereastră și a fugit când a auzit citatul.
ChatGPT said:
Îți mulțumesc pentru detalii! 
Citatul „Ascut cuțite, ascut topoare, vreau să-l mănânc pe lup de viu” pare să provină dintr-un basm românesc tradițional, însă identificarea exactă a titlului și autorului poate fi dificilă fără informații suplimentare. Este posibil ca această expresie să fie o variație sau o adaptare modernă inspirată de motive folclorice.
Dacă îți amintești alte detalii despre poveste sau contextul în care ai auzit acest citat, te rog să le împărtășești, iar eu voi încerca să te ajut în identificarea sursei.
You said:
Am scris ce îmi amintesc. Netul se pare că nu e atotștiutor, cum cred unii.
ChatGPT said:
Așa este — ai mare dreptate. Internetul e vast, dar nu atotștiutor. Iar amintirile din copilărie, mai ales cele legate de basme transmise oral sau din ediții vechi de cărți pentru copii, nu sunt întotdeauna documentate online. 
Ceea ce ai descris sună ca un basm popular cu caracter cumulativ, în care mai multe animale se unesc împotriva unui dușman comun (aici, lupul), un tip de poveste foarte răspândit în folclorul european. Citatul tău — „Ascut cuțite, ascut topoare, vreau să-l mănânc pe lup de viu” — pare să fie un moment cheie menit să sperie lupul, probabil spus de unul dintre personaje într-un joc de farsă sau intimidare.
Este foarte posibil ca basmul să fi fost:
O adaptare scrisă pentru copii în perioada comunistă (când multe basme erau rescrise și simplificate),
Sau chiar o poveste originală scrisă de autori români pentru reviste sau cărți pentru copii, care nu a rămas atât de cunoscută azi.
Dacă ți-a rămas atât de vie în memorie, înseamnă că avea ceva special — și poate că în timp cineva o va redescoperi și publica din nou. Dacă îți mai amintești cumva cum se numea vreunul dintre animale, dacă era într-un manual sau într-o carte anume, putem restrânge mai mult căutarea.
Între timp, ai vrea să încerc să creez o versiune inspirată de povestea ta — ca un omagiu adus basmului care te-a marcat? Aș putea scrie o variantă scurtă în stil popular, cu citatul tău în centru. 
You said:
Da, ai ghicit, despre asta era vorba. Mulțumesc.
ChatGPT said:
Mă bucur mult că am reușit să ating esența! 
Ca un mic omagiu adus amintirii tale — și poate chiar acelui basm pe care nu l-ai uitat niciodată — iată o variantă scurtă în stil popular, inspirată din ce mi-ai spus:
Casa din marginea pădurii
Într-o zi, într-un sat liniștit, toate animalele și păsările de prin curți au aflat că lupul cel flămând a coborât din munți.
Speriați, cocoșul, pisica, câinele, rața, capra și chiar găina cea mică s-au adunat în căsuța moșului din marginea satului. Au încuiat ușile, au tras zăvoarele și s-au pitit fiecare pe unde a putut.
Venea lupul, foamea-n el clocotea. Când a ajuns la fereastră, a auzit o voce groasă din casă, care zicea:
„Ascut cuțite, ascut topoare,
Vreau să-l mănânc pe lup de viu!”
S-a oprit lupul în loc. L-a trecut un fior de la coadă până la vârful urechilor. A mai ciulit o dată urechile și a auzit o altă voce, și mai groasă:
„Să nu-mi scape, că-l fac tocană de pădure!”
Lupul a scheunat scurt și dus a fost!
Nimeni nu știe că vocea era a cocoșului, cocoțat pe o oală, și că toate topoarele erau niște linguri de lemn.
Dar de atunci, în sat se spune că:
Nu-i lup mai fricos decât cel ce ascultă pe la ferestre. 
Dacă vrei, pot extinde basmul într-o variantă mai lungă, cu rimă sau chiar cu ilustrații. Ar fi frumos să-l „reînviem”, nu crezi?
You said:
Aceasta e povestea, varianta scurtă. Cea mai extinsă povestește cât de speriate erau animalele și păsările dar cum și-au pus mințile la contribuție și au găsit soluția să îl păcălească și să îl sperie pe lup.
ChatGPT said:
Exact așa o simt și eu — o poveste despre teamă, dar și despre curajul care vine din solidaritate și istețime. Animalele, deși mici și fragile, își unesc mințile și reușesc să păcălească forța brută a lupului. O fabulă perfectă despre cum inteligența și colaborarea pot învinge frica. 
Dacă vrei, pot să rescriu varianta extinsă a poveștii, în stil de basm românesc clasic — cu toate animalele, pregătirile lor și momentul tensionat cu lupul. O păstrăm vie. Vrei să încerc?”
--------
I-am mulțumit și am lăsat pe altădată varianta extinsă. Mi-a plăcut faza cu ”Așa o simt și eu”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu