sâmbătă, 22 iulie 2017

Partir, c'est mourir un peu

Iată un citat care e pomenit deseori  ca anonim, intrat deja în folclor, nu numai internautic, dar chiar și în multe alte împrejurări. L-am găsit într-o postare a Miei Ferguson, o persoană de mare cultură, care îl îndrăgește enorm pe Vincent Van Gogh. 

”"Partir, c'est mourir un peu” = ”Mori un pic atunci când pleci”

Netul e plin de comori. Am găsit într-un articol al răposatului George Pruteanu o traducere în limba română a lui Tudor Arghezi, făcută în stilul inconfundabil al poeticii sale: 

RONDELUL DESPĂRŢIRII

La orice despărţire murim cîte puţin.
Te simţi mai singuratec, mai strein.
E un adio dragostei lăsate,
un cântec îngânat pe jumătate,

Un doliu-al legămîntului făcut,
Zăbranicul nădejdii jurate la-nceput,
o amintire goală-a zălogului pierdut.

Te-ai despărţit odată, ca din glumă,
cu-o-mbrăţişare parcă şi postumă.
La fiece plecare, pînă la cea din urmă,
cîte ceva din tine, rămas întreg, 
se curmă.

Rondel de l'adieu - Song of Farewell, from 'Seul (Alone)", 1890 

by Edmond Haracourt, French poet, writer, composer and journalist (1856-1941)

(the English version is posted below) 

"Partir, c'est mourir un peu,
C'est mourir à ce qu'on aime:
On laisse un peu de soi-même
En toute heure et dans tout lieu.

C'est toujours le deuil d'un vœu,
Le dernier vers d'un poème;
Partir, c'est mourir un peu,
C'est mourir à ce qu'on aime.

Et l'on part, et c'est un jeu,
Et jusqu'à l'adieu suprême
C'est son âme que l'on sème,
Que l'on sème en chaque adieu:
Partir, c'est mourir un peu."

Song of Farewell

"To part is to die a little
To die to what we love
One leaves a little of one's self
In every hour and in every place

It is always the mourning of a wish
The last verse of a poem
To part is to die a little
To die to what we love

And one leaves, and it's a game
And until the final farewell
With one's soul one makes
One's mark at each goodbye
To part is to die a little."

Pe Arghezi l-am îndrăgit abia după ce am terminat liceul, când am găsit cărți ale sale în care erau publicate și poeme sau proză în alt registru decât ”Peizaj” cu ”Ia-l pe ciocoi ca hreanul și dă-l pe răzătoare” (deși unii din parveniții gen Dinu Păturică ai lui Nicolae Filimon din ”Ciocoii vechi și noi ”  îmbogățiți în zilele noastre ar merita asta) sau ”Testament” (care e mai ușor de înghițit) cu care ni s-au amărât zilele în școală.

Fotografii: Portulaca Grandiflora (Trandafir de Piatră), Grădina Botanică București 19 iulie 2019











Niciun comentariu: