Nu știu ce le-a lipsit altora în perioada asta de stat în casă dar mie mi-au lipsit teribil plimbările lungi cu aparatul foto în mână și florile primăverii, atât de bogate în cartierul nostru. Am mai ieșit eu câte un pic dar orele alocate pentru noi, cei trecuți de 65 de ani, au fost fie insuficiente, fie nepotrivite stilului meu de viață, cu prostul obicei de a merge la culcare mult după miezul nopții și dormitul dimineața până la ore târzii.
Dar cum așa am făcut cel puțin de un sfert de veac slabă nădejde să mă mai schimb de acum încolo. Am încercat anul trecut, am fost chiar fericită că pot câteva săptămâni dar năravul din fire nu are lecuire.
Deci abia așteptam relaxarea promisă, cu gândul că primul lucru pe care îl voi face va fi să merg în Grădina Botanică. Dar am amânat totuși evenimentul pentru că nu am certitudinea că se va putea păstra distanța socială în transportul în comun și am ales ca în locul acestei vizite să colind prin cartier și nu-mi pare rău pentru că la vremea asta am văzut nenumărate grădini și grădinițe pe lângă blocuri, una mai frumoasă decât alta.
Dar cea care mi-a rămas în suflet atat de mult încât am numit-o grădina cu minuni este una situată pe Strada Dreptății, aproape de Bulevardul Uverturii. O îngrijește o doamnă în vârstă, care acum ar trebui să aibă 86 de ani, dacă mai trăiește. Și după cum arată florile din acea grădină cred că încă mai trăiește.
Am reușit să o surprind în două fotografii dar nu acum, ci în Septembrie 2018. Figura ei blândă se armonizează de minune cu frumusețea florilor de care are atâta grijă.
Acum vă voi arăta fotografiile făcute în prima zi din Starea de Alertă.
sâmbătă, 16 mai 2020
Jurnal de Corona Virus 19 - Grădina cu Minuni
Labels:
Flori,
Fotografii,
Jurnal de Corona Virus 19
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
joi, 14 mai 2020
Jurnal de Corona Virus 19 - Salcâmii
Pentru că mă trezesc prea târziu de când s-au schimbat orele de evadare din casă pentru ”seniori” nu reușesc să ies dimineața la cumpărături sau plimbare. Dar lumina de la ora 7 seara nu e cea mai propice pentru făcut fotografii. Iar dacă se mai întâmplă, ca marți, să ajung în fața unui salcâm roșu, sau mai degrabă trandafiriu, aproape de ora 8 mă simt chiar frustrată.
Așa că ieri am țâșnit pe ușă fix la 7 seara și am pornit în trap săltat spre Mega Image-ul de pe strada Veteranilor, aflat aproape vis-a-vis de biserică, ca să pot fotografia minunea de salcâm pe o lumină cât de cât acceptabilă.
În cartierul nostru mai există un soi mai deosebit de salcâm, cu flori de un roz pal. Când l-am descoperit, prin 2009, era o minune de copac, falnic și plin de ciorchini delicați de flori. Dar îmbătrânesc și copacii, nu doar oamenii și acum arată cam ca vai de el.
În schimb în apropiere s-au ivit nenumărați pui, dar niciunul nu a crescut atât de înalt ca el. Probabil locatarii au avut grijă să îi mențină pitici.
Și tocmai când mă gândeam că s-au trecut florile salcâmului alb am descoperit unul printre blocuri, dar deja lumina nu mai era destul de bună ca să fac și close-up pentru flori
Labels:
Flori,
Fotografii,
Jurnal de Corona Virus 19
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
marți, 12 mai 2020
Mar Negro del gran poeta cruceño Hugo Montero.
Mar Negro
En esta noche negra y fría
escucho sonar una banda que está muy cercana,
y esa música me trae tu recuerdo.
Me parece que esa música es del mar,
del mar negro que ha sido nuestro amor,
mar negro, siempre negro,
porque en su cielo nunca brilla la esperanza.
Sin embargo te quiero eternamente
aunque un mar negro sea nuestro amor,
aunque mi corazón se ahogue en el recuerdo
como se agita el mar en la marea.
Y pienso que si tú escucharas el acento de esta música
sin que tú quisieras movería tu corazón al huracán.
En esta noche negra y fría
escucho sonar una banda que está muy cercana,
y esa música me trae tu recuerdo.
Me parece que esa música es del mar,
del mar negro que ha sido nuestro amor,
mar negro, siempre negro,
porque en su cielo nunca brilla la esperanza.
Sin embargo te quiero eternamente
aunque un mar negro sea nuestro amor,
aunque mi corazón se ahogue en el recuerdo
como se agita el mar en la marea.
Y pienso que si tú escucharas el acento de esta música
sin que tú quisieras movería tu corazón al huracán.
Portret de artista boliviană Rosmery Mamani Ventura
Poetul acesta, Hugo Montero, a scris o poezie intitulată ”Mar Negro”
Desigur, nu e vorba de a Marea Neagră a noastră, ci marea iubirii sale.
În noaptea asta neagră și rece
ascult sunetul unei orchestre din apropiere
și muzica asta îmi amintește de tine.
Mi se pare că este muzica mării,
marea neagră care a fost iubirea noastră,
marea neagră, pentru totdeauna neagră
pentru că niciodată nu a strălucit a speranță.
Fără îndoială iubirea mea e eternă
deși amorul nostru a fost o mare neagră
deși inima mi se sufocă de amintiri
cum se agită marea în timpul mareei.
Și cred că dacă tu ai asculta accentele acestei muzici
Fără să vrei inima ți se va mișca precum un uragan.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Rosmery Mamani Ventura, artistă boliviană
V-am spus deja că îmi petrec mare parte din timpul dedicat internetului căutând opere de artă, în special tablouri. Astfel am ajuns să îndrăgesc mulți pictori contemporani, majoritatea europeni, nord americani,și asiatici. Din păcate pictura sud-americană nu îmi este prea cunoscută și în noaptea asta am găsit o tânără pictoriță care m-a impresionat nu numai prin operele sale, dar mai ales prin biografie.
Am ajuns la ea pornind de la o postare a prietenei mele de pe Facebook Monica Mușuroi care ilustrat o poezie a mult regretatei poete iulia Hașdeu cu un tablou despre care am aflat, dând o căutare pe Google, că îi aparține pictorului olandez Willem Haenraets. Pentru că îi cunoșteam destule opere am vrut totuși să mai văd câteva și astfel am ajuns la un site https://wooarts.com/fine-art/painting/ care conține o bogată colecție de albume dintre care mi-a atras atenția cel al pictoriței boliviene Rosmery Mamani Ventura, însoțită de o scurtă biografie, cu o trimitere la un interviu al acesteia.
Biografia este interesantă, artista petrecându-și primii 14 ani din viață într-un sătuc de pe malul lacului Titicaca, de unde a plecat în La Paz pentru a se angaja ca servitoare. Fata a dovedit însă la școală că are un real la desen și pictură și astfel a devenit, dintr-o locuitoare a unui sat în care comerțul încă se făcea în formă de troc o pictoriță de succes care a reușit să câștige destui bani ca să colinde prin Europa.
Vă voi prezenta aici doar câteva portrete de copii afro-americani în stilul hiper-realistic, atât de apreciat de o parte a lumii artistice contemporane.
Urmează o serie de câțiva copii care cred că sunt indieni sud-americani
Un tablou foarte interesant, care dă mult de gândit, este tabloul intitulat ”La Paz” numele capitalei Boliviei
În fine, last but not least este un tablou care a fost premiat la primul Concurs Național de Pictură “Osvaldo Sánchez Terrazas” tablou numit “Un rincón de Don Osvaldo”
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
sâmbătă, 2 mai 2020
Hymne à la Beauté - Charles Baudelaire

Tablou de Anitta Muscalu
Imn frumuseţii
Vii din înalte ceruri sau ieşi din adâncime,
O,Frumuseţe? Reaua şi buna ta privire
Împrăştie de-a valma şi fericiri şi crime,
De aceea tu cu vinul te potriveşti la fire.
În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună;
Sărutul tău e-o vrajă şi-o amforă ţi-i gura;
Şi când reverşi miresme de-amurguri cu furtună
Se face laş eroul,vitează stârpitura.
Răsari din hăul negru?Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un câine de poala ta se ţine;
Şi bucurii şi chinuri tu semeni la-ntâmplare;
Stăpână eşti şi nimeni nu e stăpân pe tine;
Calci peste morţi de care îţi râzi cu mult dispreţ;
Ai juvaieruri multe şi Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut,şi-Omorul e un breloc de preţ
Pe pântecul tău săltând cu voluptate.
Orbitul flutur zboară spre tine,lumânare,
Slăvindu-te drept torţă când a început să ardă.
Acel ce-şi strânge lacom iubita-n braţe pare
Un muribund ce-n taină mormântul şi-l dezmiardă.
Că vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasă mie,
O,Frumuseţe! monstru naiv şi fioros!
Când ochii tăi,surâsul, piciorul tău mă-mbie
Spre-un infinit de-a pururi drag şi misterios?
Sirenă rea sau înger,drăcească sau divină,
Ce-mi pasă când tu - zână cu ochi de catifea,
Mireasmă,ritm,lucire,o!sin gura-mi regină!-
Faci lumea nu prea slută şi clipa nu prea grea?
O,Frumuseţe? Reaua şi buna ta privire
Împrăştie de-a valma şi fericiri şi crime,
De aceea tu cu vinul te potriveşti la fire.
În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună;
Sărutul tău e-o vrajă şi-o amforă ţi-i gura;
Şi când reverşi miresme de-amurguri cu furtună
Se face laş eroul,vitează stârpitura.
Răsari din hăul negru?Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un câine de poala ta se ţine;
Şi bucurii şi chinuri tu semeni la-ntâmplare;
Stăpână eşti şi nimeni nu e stăpân pe tine;
Calci peste morţi de care îţi râzi cu mult dispreţ;
Ai juvaieruri multe şi Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut,şi-Omorul e un breloc de preţ
Pe pântecul tău săltând cu voluptate.
Orbitul flutur zboară spre tine,lumânare,
Slăvindu-te drept torţă când a început să ardă.
Acel ce-şi strânge lacom iubita-n braţe pare
Un muribund ce-n taină mormântul şi-l dezmiardă.
Că vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasă mie,
O,Frumuseţe! monstru naiv şi fioros!
Când ochii tăi,surâsul, piciorul tău mă-mbie
Spre-un infinit de-a pururi drag şi misterios?
Sirenă rea sau înger,drăcească sau divină,
Ce-mi pasă când tu - zână cu ochi de catifea,
Mireasmă,ritm,lucire,o!sin
Faci lumea nu prea slută şi clipa nu prea grea?
Traducere de Al Philippide
Hymne à la Beauté
Viens-tu du ciel profond ou sors-tu de l'abîme,
O Beauté? ton regard, infernal et divin,
Verse confusément le bienfait et le crime,
Et l'on peut pour cela te comparer au vin.
O Beauté? ton regard, infernal et divin,
Verse confusément le bienfait et le crime,
Et l'on peut pour cela te comparer au vin.
Tu contiens dans ton oeil le couchant et l'aurore;
Tu répands des parfums comme un soir orageux;
Tes baisers sont un philtre et ta bouche une amphore
Qui font le héros lâche et l'enfant courageux.
Tu répands des parfums comme un soir orageux;
Tes baisers sont un philtre et ta bouche une amphore
Qui font le héros lâche et l'enfant courageux.
Sors-tu du gouffre noir ou descends-tu des astres?
Le Destin charmé suit tes jupons comme un chien;
Tu sèmes au hasard la joie et les désastres,
Et tu gouvernes tout et ne réponds de rien.
Le Destin charmé suit tes jupons comme un chien;
Tu sèmes au hasard la joie et les désastres,
Et tu gouvernes tout et ne réponds de rien.
Tu marches sur des morts, Beauté, dont tu te moques;
De tes bijoux l'Horreur n'est pas le moins charmant,
Et le Meurtre, parmi tes plus chères breloques,
Sur ton ventre orgueilleux danse amoureusement.
De tes bijoux l'Horreur n'est pas le moins charmant,
Et le Meurtre, parmi tes plus chères breloques,
Sur ton ventre orgueilleux danse amoureusement.
L'éphémère ébloui vole vers toi, chandelle,
Crépite, flambe et dit: Bénissons ce flambeau!
L'amoureux pantelant incliné sur sa belle
A l'air d'un moribond caressant son tombeau.
Crépite, flambe et dit: Bénissons ce flambeau!
L'amoureux pantelant incliné sur sa belle
A l'air d'un moribond caressant son tombeau.
Que tu viennes du ciel ou de l'enfer, qu'importe,
Ô Beauté! monstre énorme, effrayant, ingénu!
Si ton oeil, ton souris, ton pied, m'ouvrent la porte
D'un Infini que j'aime et n'ai jamais connu?
Ô Beauté! monstre énorme, effrayant, ingénu!
Si ton oeil, ton souris, ton pied, m'ouvrent la porte
D'un Infini que j'aime et n'ai jamais connu?
De Satan ou de Dieu, qu'importe? Ange ou Sirène,
Qu'importe, si tu rends, — fée aux yeux de velours,
Rythme, parfum, lueur, ô mon unique reine! —
L'univers moins hideux et les instants moins lourds?
Qu'importe, si tu rends, — fée aux yeux de velours,
Rythme, parfum, lueur, ô mon unique reine! —
L'univers moins hideux et les instants moins lourds?
— Charles Baudelaire
https://fleursdumal.org/poem/202
La Beauté
Je suis belle, ô mortels! comme un rêve de pierre,
Et mon sein, où chacun s'est meurtri tour à tour,
Est fait pour inspirer au poète un amour
Eternel et muet ainsi que la matière.
Et mon sein, où chacun s'est meurtri tour à tour,
Est fait pour inspirer au poète un amour
Eternel et muet ainsi que la matière.
Je trône dans l'azur comme un sphinx incompris;
J'unis un coeur de neige à la blancheur des cygnes;
Je hais le mouvement qui déplace les lignes,
Et jamais je ne pleure et jamais je ne ris.
J'unis un coeur de neige à la blancheur des cygnes;
Je hais le mouvement qui déplace les lignes,
Et jamais je ne pleure et jamais je ne ris.
Les poètes, devant mes grandes attitudes,
Que j'ai l'air d'emprunter aux plus fiers monuments,
Consumeront leurs jours en d'austères études;
Que j'ai l'air d'emprunter aux plus fiers monuments,
Consumeront leurs jours en d'austères études;
Car j'ai, pour fasciner ces dociles amants,
De purs miroirs qui font toutes choses plus belles:
Mes yeux, mes larges yeux aux clartés éternelles!
De purs miroirs qui font toutes choses plus belles:
Mes yeux, mes larges yeux aux clartés éternelles!
— Charles Baudelaire
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


















