Viorica: Poesi

Mihail Eminescu

Cu gândiri şi cu imagini Înnegrit-am multe pagini: Ş-ale cărţii, ş-ale vieţii, Chiar din zorii tinereţii. Nu urmaţi gândirei mele: Căci noianu-i de greşele, Urmărind prin întuneric Visul vieţii-mi cel himeric. Neavând învăţ şi normă, Fantezia fără formă Rătăcit-a, vai! cu mersul: Negru-i gândul, şchiop e viersul. Şi idei, ce altfel împle, Ard în frunte, bat sub tâmple: Eu le-am dat îmbrăcăminte Prea bogată, fără minte. Ele samănă, hibride, Egiptenei piramide: Un mormânt de piatra-n munte Cu icoanele cărunte, Şi de sfinxuri lungi alee, Monoliţi şi propilee, Fac să crezi că după poartă Zace-o-ntreagă ţară moartă. Intri nuntru, sui pe treaptă, Nici nu ştii ce te aşteaptă. Când acolo! sub o faclă Doarme-un singur rege-n raclă.