Serialului acesta taiwanez, ”Had I Not Seen The Sun” i se potrivește mănușă definiția suspansului a lui D. I. Suchianu; ”aștepți să se întâmple ceva dar deodată totul se răstoarnă și ce se întâmplă de fapt e cu totul neșteptat” (citat aproximativ)
Într-adevăr la început nu prea ști ce să crezi, chiar a fost un moment în care părea că e un serial cu fantome și alte evenimente supranaturale dar de fapt a fost cu totul altceva. Am să transcriu aici ce am scris pe Messenger prietenei mele bune Lori Loredana, care mi-a recomandat acest serial rugându-mă să îi spun ce impresie mi-a făcut.
Mi-a fost tare milă de băiat și m-am întrebat dacă schizofrenica (nu m-am așteptat să aibă patru personalități) merita sacrificiul lui.
Sigur, ticăloșii meritau să fie pedepsiți și era strigător la cer că ei au putut să trăiască bine mersi după ce au distrus sufletul celor doi îndrăgostiți.
Dar nu el trebuia să facă dreptate, ci societatea. Numai că societatea e strâmbă.
Partea cea mai interesantă mi se pare cea cu madam Ouyang. Până la final dovedește că ea are o mentalitate de criminal și nu a înțeles nimic din faptul că îi datorează lui libertatea. Și-a ucis copilul din egoism, pentru că a umilit-o, nu pentru că el era un monstru. Am urât-o pe ticăloasă din tot sufletul.
Tânărul Ouyang se vedea pe sine un fel de Andrew Tate, promotorul macho man (ai văzut Adolescentul?). Cred că AT a fost mai pedepsit prin umilirea publică luând bătaie cruntă de la un boxer cu mănuși roz decât taiwanezul ucis de propria mamă.
Mi-a părut rău de băiatul care regreta că a luat parte la viol dar până la final faptul că nu și-a asumat responsabilitatea e grav.
M-a bucurat că s-a făcut într-un fel dreptate cu Mr Ouyang, ieșind la iveală toate ticăloșiile la care a contribuit și el. M-ar bucura dacă și AT ar avea de suferit pentru ce le-a făcut victimelor sale. Ce a fost mai revoltător este faptul că Mr Ouyang a intenționat să profite de execuția lui LJY pentru a fi ales. Este cu atât mai execrabil cu cât LJY a refuzat să facă apel la sentința lui de condamnare la moarte spunând că nu este inocent.
Fata aia, balerina invidioasă și ticăloasă a fost un adevărat monstru.
Sper ca prietena lesbiană să aibă grijă de eroina principală așa cum i-a promis lui Li Jen Yao.
La noi în țară e un val oribil anti iubirea dintre persoane de același sex, care s-a revărsat asupra dirijorului gay al concertului de anul nou de la Viena.
Mai departe am aprofundat amândouă cele văzute și am ajuns la unele concluzii, cum ar fi că lașitatea se plătește fie cu viața, fie cu reputația.
Ne-am amintit amândouă ce reacții au avut părinții băieților care au participat la viol, cum o învinovățeau pe victimă doar pentru că ei erau bogați și considerau că cei de origine mai modestă sunt vinovați de ce li se întâmplă. Eu am fost oripilată și de reacția netizenilor după ce au văzut videoul violului. Nu mai spun cât de ticăloasă a fost fata care a filmat, dar și cea care din lașitate, a refuzat să ajute victima, mai mult, a pretins că ea a consimțit la ce se i s-a întâmplat.
O scenă la care m-am gândit mult a fost cea în care a ucis copilul. Eu zic că s-a văzut pe el când era copil și s-a gândit că e mai bine pentru copil să nu treacă prin ce a trăit el. Mai ales când copilul a spus ”Nu uita de mine”. Și în acest caz societatea este principalul vinovat. El a justificat crimele prin faptul că a vrut să își protejeze iubita, să nu mai sufere fiind o victimă, dar asta nu el trebuia să facă, ci autoritățile. Autoritățile care, din păcate erau în slijba celor cu bani, Un fel de ”Lia” a lor.
În serial rădăcina celor întâmplate ar sta în copilăria lui Li Jen Yao, eroul abuzat îngrozitor de tatăl său mai ales când încearcă să îi ia apărarea mamei sale, care suferă bătăi oribile. Tema asta, a violenței în familie, nu este rezolvată, se pare, în nci o țară de pe glob. Din fericire, poate, nu toți cei abuzați devin criminali în serie. De altfel Jen Yao se predă poliției după ce își ucide tatăl. M-a enervat la culme mama lui, care veșnic i-a mai dat o șansă soțului abuziv, justificând atașamentul față de el fie prin faptul că e tatăl băiatului, fie prin încrederea că bestia s-a schimbat și a renunțat la obiceiurile sale detestabile.
Eu zic că s-a văzut pe el când era copil și s-a gândit că e mai bine pentru copil să nu treacă prin ce a trăit el.
Mi-a fost tare milă de băiat și m-am întrebat dacă schizofrenica (nu m-am așteptat să aibă patru personalități) merita sacrificiul lui.
Sigur, ticăloșii meritau să fie pedepsiți și era strigător la cer că ei au putut să trăiască bine mersi după ce au distrus sufletul celor doi îndrăgostiți.
Dar nu el trebuia să facă dreptate, ci societatea. Numai că societatea e strâmbă.
Partea cea mai interesantă mi se pare cea cu madam Ouyang. Până la final dovedește că ea are o mentalitate de criminal și nu a înțeles nimic din faptul că îi datorează lui libertatea.
Și-a ucis copilul din egoism, pentru că a umilit-o, nu pentru că el era un monstru. Am urât-o pe ticăloasă din tot sufletul.
Tânărul Ouyang se vedea pe sine un fel de Andrew Tate, promotorul macho man (ai văzut Adolescentul?). Cred că AT a fost mai pedepsit prin umilirea publică luând bătaie cruntă de la un boxer cu mănuși roz decât taiwanezul ucis de propria mamă.
Mi-a părut rău de băiatul care regreta că a luat parte la viol dar până la final faptul că nu și-a asumat responsabilitatea e grav.
M-a bucurat că s-a făcut într-un fel dreptate cu Mr Ouyang, ieșind la iveală toate ticăloșiile la care a contribuit și el. M-ar bucura dacă și AT ar avea de suferit pentru ce le-a făcut victimelor sale.
Fata aia, balerina invidioasă și ticăloasă a fost un adevărat monstru.
Sper ca prietena lesbiană să aibă grijă de eroina principală așa cum i-a promis lui.
La noi în țară e un val oribil anti iubirea dintre persoane de același sex, care s-a revărsat asupra dirijorului gay al concertului de anul nou de la Viena.
