Mai ales primul tablou pe care îl puteți vedea mai jos pare să ilustreze exact titlul poemului pe care l-am găsit pe net tradus în engleză ”Many People Come to Visit and Bring Wine After I Fell Off My Horse, Drunk” adică ”Mulți au venit să mă viziteze și să-mi aducă vin după ce, beat fiind, am căzut de pe cal”
Voi încerca să traduc în română ce s-a tradus in engleză aici
Poemul este o adevărată bijuterie, parcă am văzut, în timp ce traduceam, atât goana nebună a poetului, cât și veselia chefului care a urmat după ce a fost adunat cumva de pe jos.
Eu, Du Fu, oaspetele vârstnic al ducelui,
Mi-am terminat vinul, am cântat ca un bețivan și am fluturat o halebardă aurie.
M-am urcat pe cal și deodată mi-am reamintit zilele tinereții.
Potcoavele în zbor au aruncat ploaie de pietre în Cheile Qutang.
Porțile orașului Baidicheng sunt dincolo de norii apoși.
Aplecându-mă, am plonjat în jos 800 de picioare (cca 240m)
Parapetele calcaroase au trecut ca fulgerul, am scăpat din mână frâiele purpurii
Apoi, la est, am ajuns la cornișa de peste stânca golfului.
Râuri, sate și conace s-au ferit din calea ochilor mei.
Cu biciul și zăbala atârnând am ajuns la drumul stacojiu.
Toate zecile de mii de oameni s-au uimit de părul meu argintiu,
Dar eu eram încrezător în talentele mele de călăreț și trăgător ale tinereții mele cu obrajii rumeni.
Cum puteam să știu că, simțind cum îi crapă pieptul, cu copitele alegând ca vântul
Calul în galop, roșu de asudat, respirând aburi de jad
Pe neașteptate se va da peste cap și va sfârși prin a mă răni?
În viață, de multe ori plăcerea te duce spre rușine.
De aceea sunt trist, cum zac pe pilote și perne
Pentru că, fiind la apusul vieții, mă simt și mai stânjenit.
Când am aflat că o să mă vizitați îmi venea să-mi ascund fața.
Cu ajutorul unui băț am reușit să mă ridic, sprijinindu-mă de un servitor.
Then, after we've finished talking, we open our mouths and laugh,
Apoi, dupe ce am terminat de vorbit, noi am izbucnit în râs
Și sprijinindu-mă, m-ați ajutat să trec peste cotitura limpede a râului.
Vinul și carnea iar sunt clădite ca munții
Pornește cheful: strune triste și fluiere brave de bambus răsună.
Împreună ne arătăm apusul soarelui, pentru că nu ne-a mai rămas mult timp
Exclamăm zgomotos, apoi ciocnim cupele cu vinul limpede.
De ce a trebuit să vă grăbiți caii, venind la mine?
Nu vă amintiți de Xi Kang, care s-a îngrijit numai de viață și a murit ucis?
Many People Come to Visit and Bring Wine After I Fell Off My Horse, Drunk
Du Fu
I, Du Fu, the duke's elderly guest,
Finished my wine, drunkenly sang, and waved a golden halberd.
I mounted my horse and suddenly remembered the days of my youth,
The flying hooves sent stones pouring down into Qutang gorge.
Baidicheng's city gates are beyond the water's clouds,
Bending over, I plunged straight down eight thousand feet.
Whitewashed battlements passed like lightning, the purple reins were loose,
Then east, I reached the level ridge, out past heaven's cliff.
River villages and country halls vied to enter my eyes,
The whip hung down, the bridle drooped, I reached the crimson road.
All the ten thousand people amazed by my silver head,
I trusted to the riding and shooting skills of my rosy-cheeked youth.
How could I know that bursting its chest, hooves chasing the wind,
That racing horse, red with sweat, breathing spurts of jade,
Would unexpectedly take a tumble and end up injuring me?
In human life, taking pleasure often leads to shame.
That's why I'm feeling sad, lying on quilts and pillows,
Being in the sunset of my life only adds to the bother.
When I knew you'd come to visit, I wanted to hide my face,
With a bramble stick I manage to rise, leaning on a servant.
Then, after we've finished talking, we open our mouths and laugh,
Giving me support, you help to sweep by the clear stream's bend.
Wine and meat are piled up like mountains once again,
The feast starts: sad strings and brave bamboo sound out.
Together, we point to the western sun, not to be granted us long,
Noise and exclamations, then we tip the cup of clear wine.
Why did you have to hurry your horses, coming to ask after me?
Don't you remember Xi Kang, who nourished life and got killed?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu