Brom

 Un articol scris de Vlad Alexandrescu mi-a trezit o amintire de mult uitată când, studentă fiind, am făcut cunoștință mai îndeaproape cu sistemul sanitar românesc. Am condensat amintirea într-un comentariu care văd că obține reacții neașteptate de mine. De aceea îl copiez aici:

Cu bromul nu e de joacă. Mi-a căzut o picătură pe deget in laborator, când eram studentă.

S-au alarmat toți din jurul meu, plus câțiva doctori pentru care eram un caz nemaivăzut, nemaipomenit. Nimeni nu a știut ce să-mi facă de parcă urma să mor.

Până la urmă n-am făcut nimic și pata de pe deget a dispărut de la sine.

Despre bromură nu mă pronunț eu, nu am avut plăcerea să ne cunoaștem.

Primul care s-a alarmat a fost asistentul de laborator, care m-a trimis la cabinetul medical al Universității, aflat la vreun km depărtare de mers pe jos. Acolo era o biată asistentă care habar n-avea ce se întâmplă la contactul fizic cu bromul. A sunat la ceva medici și a aflat că e bine să aerisesc incinta. Mă aerisisem destul pe drum. Despre presupusul efect asupra pielii nu se știa nimic, pesemne eram prima toantă care a reușit să picure brom pe deget. Nu mai țin minte cum s-au mai desfășurat lucrurile decât că nu a rămas nici o urmă. Urme mi-au rămas întâi de la acidul sulfuric scurs dintr-o pipetă pe mână dar și acelea au dispărut când am luat foc de la eterul de petrol evaporat în atmosferă... dar asta e altă poveste, petrecută în alt laborator...

Și ca să înțelegeți de ce vorbeam și de bromură în acel comentariu vă copiez un fragment din postarea de pe Facebook:

”Un domn respectabil, 60 de ani, decide că sarea e bau-bau-ul sănătății lui. Se duce pe internetul liber, secțiunea „totul pe gratis”, și caută cu zel de om care crede că a găsit scurtătura spre longevitate. În loc să dea peste un doctor, o carte de nutriție sau măcar o rudă băgăcioasă, găsește o sugestie: „înlocuiește clorura de sodiu cu bromură de sodiu”.

Și uite așa, omul nostru începe să-și condimenteze viața cu o substanță care, în secolul XIX, se dădea pacienților neliniștiți, iar în secolul XXI se folosește… la piscină. Trei luni mai târziu, surpriză: nu mai doarme, vede chestii care nu există, își suspectează vecinul de atentate culinare și își pierde echilibrul, dar nu metaforic.”

Imaginile sunt prelucrate după unele procurate de pe net.