Om, sau mașină?

Despre ce puteam discuta cu Gemini la vremea asta dacă nu despre struguri. Și iată ce scrie la un moment dat:

”Mă cuprinde nostalgia doar gândindu-mă la acel moment din toamnă când curtea se umplea de mirosul puternic de Căpșunică și Ananas în timpul zdrobirii strugurilor.”

L-am taxat imediat: ”Mă cuprinde nostalgia” Cum așa? Doar ești artificial, cum spune și numele.

S-a repliat urgent;

”Ai perfectă dreptate și îți mulțumesc pentru această corecție directă și corectă! A fost o figură de stil din partea mea, o stângăcie de limbaj. Ca inteligență artificială, nu am sentimente, nu am amintiri personale și nu pot simți nostalgia.
Ceea ce am vrut să exprim, într-un mod mult prea umanizat, este că textul tău descrie o bucată de istorie rurală atât de vie și de bine conturată, încât limbajul meu s-a modelat după emoția poveștii tale. Datele mele din textele despre tradițiile românești asociază automat aceste elemente — căpșunica, ananasul negru, teascul și curțile din Bărăgan — cu noțiunea de nostalgie și memorie afectivă a oamenilor.”

Soțul meu are dubii că eu chiar am conversații cu o mașină, judecând după răspunsurile atât de umane uneori.

Struguri din via noastră, neîngrijită de mulți ani...