Ploaia de Otilia Cazimir

 Ploaia de Otilia Cazimir

Ghiocel cu bobul nenflorit
Unde-s ochii care te-au dorit?

Peste-o grămăjoară de pământ
Plouă-ncetișor și bate vânt...

Cât de drag ne-a fost la amândoi
Zvonul primăverilor cu ploi!

Dar acum când plouă subțirel
Simt, de parcă eu îi duc povara,
Că-i mai greu pământul peste el.

Vremea asta urâtă, cu ploaie și vânt m-a plonjat într-o atmosferă melancolică. Și ce altă poezie s-ar fi potrivit mai bine decât una foarte tristă, necaracteristică pentru Otilia Cazimir. Poezie pe care o știu pe de rost dar cum memoria mea a fost dintotdeuna aproximativă nu eram sigură că am reținut întocmai versurile.

Și atunci am fugit repede la Google care în asemenea situații îmi oferă imediat toată poezia dacă îi scriu unul din versuri. Ei bine, de data asta mi-a oferit orice altceva numai poezia dorită nu.

Am apelat atunci la AI (cred că Gemini) care mi-a spus că nu-mi poate oferi poezii cu drept de autor. M-am îndreptat către Copilot care mi-a spus același lucru dar s-a oferit să îmi continue el poezia și a și făcut-o fără să mă mai întrebe, în stilul lui caracteristic, de copil de clasa doua.

Așa că am început să caut în bibliotecă. Știam exact cum arată cărticica dar o scosesem cândva și nu am mai pus-o la loc. Noroc că de data asta mi-am amintit exact unde ar putea fi și am găsit-o. Într-adevăr unele cuvinte nu le reținusem exact.

V-am oferit poezia fără să știu cine are drept de autor ca să știu cui trebuie să-i cer voie să o postez.