Una din acele zile.

In alti ani ziua de 23 martie era semnalul ca incep trei zile de felicitari, aniversari si chef...Prima zi era a surorii mele...i-am facut o vizita la cimitir...

Apoi am plecat spre comuna mamei mele, am avut de rezolvat multe probleme, noroc ca oamenii sunt intelegatori si serviabili si m-au ajutat...e adevarat ca am folosit din plin serviciile telefonice...

In drum ne-am oprit la marginea padurii din Lehliu, pentru ca mamitei i s-a facut rau (are rau de masina) si fiica mea, care are un simt al observatiei foarte dezvoltat, mi-a semnalat un covor de floari albastre:

Si am aflat niste vesti asa de triste, una dintre consatence, o femeie painea lui Dumnezeu, se pare ca a facut metastaza si dupa multe sedinte de chimioterapie se simte f rau...alta, deasemenea foarte cumsecade, se teme sa-si continuie analizele pentru ca este anemica si stie ca maicuta ei a murit de leucemie...ce mai, mi s-a rupt inima de mila...

M-am mai linistit putin cand am vazut florile din gradina mamitei:

Si ca ziua sa fie completa, adica mai mult cu rele decat cu bune, un bun prieten de pe fb, un poet si pictor coreean, a fost pedepsit de fb pt ca e cinstit si amabil...a aprobat 4 cereri de prietenie, fb a intrebat daca ii cunoaste din viata reala, el a spus ca nu...rezultatul, nu mai are voie sa puna etichete (sa dea tag, in romgleza) si nci sa primeasca sau sa raspunda la mesaje...

Aveam eu o banuiala ca nu e bine sa raspunzi la asemenea intrebare si am avut grija sa o ignor...dar eu am mult mai putini prieteni decat el pe lista, pentru ca obisnuiesc sa refuz pe cei care nu cred ca e cazul sa figureze pe lista mea din varii motive si explic fb-ului ca nu-i cunosc din viata reala. In cazul refuzului inteleg rostul intrebarii, nu il inteleg in cazul aprobarii.

Asta picteaza, intre altele, prietenul meu cel pedepsit, Kang Jang Won