Musaca vegetariană de conopidă.

Aveam trei bucăți conopide frumoase cumpărate deja și nu știam exact ce să fac cu ele. Văzusem pe TV-ul nostru smart niște rețete de pe You Tube dar nu-mi surâdea niciuna.

Până la urmă am apelat la fantezia mea dezlănțuită și la ce mai aveam prin casă adică 6 gogoșari mici dar copți și grași, o ceapă roșie mare și una galbenă mică, doi căței dolofani de usturoi, ulei de floarea soarelui, cașcaval, o cutie de roșii cubetti (tăiate cuburi, am scris cubetti fiindcă vin din Italia), un borcan de pastă de tomate și ardei turcesc (sweet Ajvar), 3 ouă, turmeric (nelipsit, doar în mămăligă nu pun, dar o să încerc cândva) și piper.

Am fiert conopida ”al dente” la aburi, dar se poate și în mod obișnuit, am sotat un pic ceapa, usturoiul și gogoșarii tăiați fâșii mici și am pus într-o tavă o foaie de copt (ca să nu muncească prea tare soțul meu sau eu la spălat).

Am pus un strat de conopidă (am tăiat piciorul de la buchețele și l-am lăsat alături ca să fie stratul cât mai compact) am pus compoziția de gogoșari sotați cu ceapă și usturoi, am ras cașcaval.

Am mai pus deasupra alt strat de conopidă, am pus într-un vas roșiile, pasta de ardei și vinete și ouăle, am mestecat foarte bine și compoziția am turnat-o peste conopidă. Se poate face folosind roșii proaspete dar durează mai mult sau cu pastă de tomate.

Am mai ras niște cașcaval ras mai din belșug și am plecat la cat-sitter.

I-am dat telefon soțului înainte de a pleca spre casă să bage totul la cuptor 30 de minute dar am ajuns acasă mult mai repede decât credeam.

A fost foarte bună și o să mai avem două zile din ea. Nu mă pot dezvăța de obiceiul pe care îl aveam când mergeam la serviciu să gătesc pe mai multe zile odată. 

Hwan Hon (Alchemy of Souls)

Hwan Hon” (Korean: 환혼; Hanja: 還魂;), which means the return of someone's soul after death (Alchemy of Souls) starring Lee Jae-wook, Jung So-min, and Hwang Min-hyun.

The young mages of the family are known as the four seasons in Daeho, namely Park Dang Gu, Seo Yul, Jang Uk, and Jin Cho Yeon.

M-a prins. Sunt deja la episodul 16 din sezonul 1. Am urmărit cu interes triunghiurile amoroase, strădaniile de a controla și a dezvolta energia interioară sau exterioară, efectele speciale și reacțiile personajelor dar mai ales am râs copios la unele scene și nu puteți nega că în situația atât de intensă în care ne aflăm avem mare nevoie de ceva care să ne destindă.

M-a ajutat mult la înțelegerea personajelor și a relației dintre ele recap-urile din Dramabeans și comentariile care le-au urmat. Sunt scrise de persoane cultivate, inteligente și cu mult respect unele față de altele. Am observat totuși că unele comentarii au fost șterse, pot doar presupune că nu de autorii lor ci pentru că încălcau normele bunei cuviințe.

https://www.dramabeans.com/2022/08/alchemy-of-souls-episodes-13-14/

Alchemy of Souls și altele.

În sfârșit am început și eu ”Alchemy of Souls”. Nu mă prea trăgea inima pentru că în materie de seriale sud-coreene am apreciat întotdeauna cel mai mult thrillerele, dar am zis că prea multă lume l-a lăudat ca să nu mă apuc și eu de el.

În materie de ”pom lăudat” nu pot să vă povestesc cât de gol e sacul mulțumirii pe care mi l-a oferit ”What is Wrong With Secretary Kim”. Pur și simplu nu pot înțelege de ce a fost un atât de mare succes. Poate dacă îl vedeam la vremea lui și nu acum când numai în ultimii doi ani Coreea de Sud ne-a răsfățat cu seriale foarte bune aș fi fost mai încântată. Așa, mi s-a părut boring, boring, boring.

În schimb ”Alchemy of Souls” nu numai că mi-a prilejuit întâlnirea cu un actor drag inimii mele, dar cu un rol foarte redus ca întindere, Ji Sang Wook (despre care pot spune că a fost ”dragoste la prima vedere” pentru că l-am remarcat încă din rolul prințului Gaya, Wolya), dar am reîntâlnit și actrița din primul serial în care l-am văzut jucând pe actorul meu preferat, Kim Jae Wook. E vorba despre ”Bad Guy” în care rolul principal a fost interpretat de mult iubitul și apreciatul Kim Nam Gil (care m-a cam dezamăgit în recentul ”Through the Darkness”).

La început nu mi-am amintit în ce serial am văzut-o pe Jung So Min dar știam că era unul important. După un search pe Google mi-am amintit cât de mult îmi dorisem ca personajul ei din ”Bad Guy” să îl prefere pe cel jucat de KJW. Din nefericire pentru cariera sa Kim Jae Wook a fost apoi distribuit de mai multe ori în roluri în care era partea care pierdea partida în meciurile pentru cucerirea femelei care alcătuia și ea triunghiul amoros. Și când a avut în sfârșit un rol care mi-a plăcut în ”Crazy Love” serialul a fost practic un eșec. Ar fi o mângâiere că nu e primul, și desigur nici ultimul, pe care publicul coreean nu îl apreciază la adevărata valoare.

Acum voi încerca să nu văd pe nerăsuflate ”Alchemy of Souls” ca să mă pot bucura pe îndelete de tot ce reprezintă el ca poveste (surorile Hong nu se dezmint nici de data asta), ca realizare și efecte speciale precum și de jocul actorilor, excelent ca de obicei. 

The Outlaws 2 - The Roundup

Una dintre prietenele mele de pe Facebook din Philipine era foarte fericită că a văzut ”Emergency Declaration”. Fericirea ei se datora faptului că este mare fan Kim Nam Gil, care joacă în acest film.

Am început să caut pe net ca să văd dacă există cu subtitrări în engleză. Există chiar pe Viki dar nu se poate vedea în țara noastră.

Am descoperit că pe Drama Cool este episodul 1 și am și văzut filmul, care este cumplit de dur, cam cum sunt toate filmele și serialele polițiste coreene. Am rezistat totuși până la sfârșit pentru că rolul gangsterului este interpretat de nimeni altul decât Son Sook Ku, foarte îndrăgit de mulți din ”My Liberation Notes” unde a jucat rolul unui fost gangster, Mr Gu.

Bineînțeles că după ce am terminat de vizionat am început cercetarea pe Google ca să văd exact despre ce e vorba. Am constatat că în acest caz s-a procedat ca la TVR pe vremuri, s-a schimbat titlul filmului, care original este ”The Roundup” fiind al doilea dintr-o serie de filme de mare succes, ”The Outlaws”.

În ciuda ferocității personajului Son Sook Ku rămâne același carismatic actor pe care l-am văzut în ”My Liberation Notes”. Cât despre Ma Dong Seok atât aspectul cât și stilul de joc mă fac să îl numesc un ”Piedone sud-coreean”. Filmul a avut (are) mare succes în Coreea de Sud, poate și pentru că are și scene de umor și comic negru, foarte negru.

Am citit un articol despre semnificația tatuajelor lui Son Sook Ku în acest film. Am copiat câteva fraze din acel articol: ”The tattoo engraved by Kang Hae-sang is composed of two idioms “不俱戴天之讐” and “臥薪嘗膽”.

About the reason for engraving the idiom “不俱戴天之讐”, which means the enemy that must be killed, director Lee Sang-yong said, “I interpreted Kang Hae-sang as a character who lives without regret and is vengeful. I thought it was a phrase that suited this character.”

“臥薪嘗膽” is also a Chinese idiom related to revenge. It means to sleep on brushwood and taste gall (literally) or we can understand as “to endure hardships to accomplish some ambition”.

Director Lee Sang-yong explained, “I liked the feeling of ‘I won’t give up until the end’, and I decided to use this idiom because I thought it was a phrase that matched Kang Hae-sang.”

In addition, various tattoos that Kang Hae-sang engraved all over his body were also given meaning. Director Lee Sang-yong said, “Kang Hae-sang is set to have moved from the Philippines to Vietnam, but criminals tend to have illegal tattoos in the Philippines. Kang Hae-sang’s tattoos aren’t high-quality neat ones, but non-uniform and rough ones.”

Machete and ax in Kang Hae-sang’s tattoos express weapons that he mainly uses. The spider on the web expresses a drug addict. Although the two angels are angels, they express Kang Hae-sang’s unusual spiritual world by adding the devil’s horns.”

Jurnal de Vacanță - Mamaia 2022 Ziua III, 26 Iulie

Fiind marți, în această zi litoralul de la Mamaia a devenit dintr-o dată mult mai animat decât în zilele precedente, mai ales în partea lui dinspre nord, Poate mă înșel dar acolo prețul cazării era ceva mai redus, se oferea chiar și all inclusiv la hotel de trei stele, cum am aflat de la o turistă în ziua următoare.

Peisajul a fost îmbogățit de o vânzătoare ambulantă care a profitat de vânt și a oferit spre vânzare zmeie frumos colorate.

Au apărut și algele iar aspectul mării s-a schimbat, din albastru infinit în mai multe culori și nuanțe. Asta nu m-a împiedecat să găsesc o zonă cu apă mai limpede și să mă pozez cum îmi bag picioarele în Marea Neagră.

Stabilopozii din larg (stafilococii, cum glumeam noi) au fost luați în stăpânire de păsări.

Distracția favorită a turiștilor situați la sud de noi era plimbarea cu vaporașul Victoria. Numai 20 de lei, cum aveam să aflu câteva zile mai târziu.

În parcul din fața hotelului Tomis erau amplasate două statui și un basorelief. Cel puțin una dintre ele era Monument Istoric, dar eu bănuiesc că toate erau, sau trebuiau să fie, încadrate în această categorie.

Jurnal de vacanță - Mamaia 2022 Ziua II, 25 Iulie

După un mic dejun consistent servit la hotel (inclus în preț) am plecat la plajă. Ziua a fost plăcută, cu ceva nori pe cer, apăruți exact când trebuie ca să nu ne ardem prea mare, un vânticel care agita marea suficient cât să ne bucurăm de talazoterapie. Am anticipat un pic în articolul precedent spunând că la început mi-a fost tare teamă să intru în mare de teamă că mă vor răsturna iar valurile când voi încerca să trec de micul șanț de la marginea mării dar chiar în dreptul turnului de veghe al Salvamarului a descoperit soțul meu că țărmul era în pantă lină. Nu era o excursie prea lungă până acolo, pe mal era o porțiune unde scoicile lipseau deci am avut parte de câteva băi foarte plăcute și destul de lungi, cu țopăială în apa până la gât cât cuprinde  și talazoterapie aproape de mal.

În fiecare zi a trecut pe deasupra câte o reclamă zburătoare. Nu am dat prea mare atenție la ce anume se referea acea reclamă, oricum nu era atât de enervantă și insistentă ca aceea făcută de vânzătorii ambulanți la produsele lor cum ar ”ia porumbul de la mare, te bronzează pe picioare”, etc.

În zare, departe, se zăreau vapoare, am reușit, folosind cel mai puternic zoom oferit de aparatul meu de buzunar, să prind unul în poză.

Cum am spus, marea era ușor agitată dar fiind luni șezlongurile erau, după cum se vede, cam goale, iar în apă se avântau puțini turiști.

Ceea ce a făcut deliciul zilelor petrecute de noi pe malul mării a fost ceea ce aș putea numi ”Rodeo Banana” în care călăreții bananei plutitoare erau răsturnați în apă. Unii reușeau să se cațere la loc, alții nu. Am aflat mult mai târziu, când deja eram în București, de la o prietenă a noastră că înainte îmbarcare călăreții erau întrebați dacă vor să fie răsturnați. Ea ne-a spus, cu un entuziasm de nedescris, că ei au fost răsturnați de trei ori. Nu și cei surprinși de mine, care se pare că au fost răsturnați doar odată.

Spre seară am ieșit la plimbare pe faleză, în direcția sud, spre Constanța. Am fost cam neplăcut impresionată de aspectul dezolant, neîngrijit al Palatului Regal, despre care nici nu am știut că există, deși am mers de multe ori în concediu la Mamaia împreună cu copiii.
Moscheea de alături doar se zărea.

Încet, încet am ajuns la capătul telefericului pe care l-am urmărit de departe, de pe plaja cu aspect dezolant, împreună cu un stol de pescăruși.

Imediat lângă țărmul mării nisipul era fin, încât turiștii se puteau plimba cu picioarele goale.

Chiar la capătul falezei este o lungă pasarelă. Câteva afișe interziceau accesul, ba chiar a fost pusă o plasă care să blocheze intrarea. Dar cineva a rupt plasa suficient ca cei doritori să intre, cu un mic efort, în locul interzis și să se plimba în voia cea bună. Nu știu dacă e o reminiscența a frondei din timpul comunismului când la orice pas dădeai de câte o interdicție sau pur și simplu natura lipsei de disciplină a poporului român, precum și spiritul de turmă. Din fericire până acum acolo nu a avut loc nici un accident.

Și a venit noaptea, aducând cu ea finalul zilei a doua.