După ce am postat pe facebook capturile fotografice și filmice ale zilei de azi mi-am dat seama că am comentat de parcă făceam un fotoreportaj. Și așa mi-a venit ideea să adun acele postări ca și cum chiar ar fi un fotoreportaj din cartierul în care stau, Militari, din frumoasa noastră capitală.
Azi am făcut o vizită la cuibul de rândunele de la ultimul etaj. Nici nu știam că puișorii sunt deja atât de mari încât pot zbura singuri.
Am numit filmulețul acesta ”Cântă Rândunică!” pentru că mi s-a părut că asta face păsăruica.
Când am vrut să fotografiez rândunele astă primăvară erau tare sperioase și fugeau cum mă vedeau. Între timp s-au mai obișnuit cu oamenii și așa am putut filma, așa stângaci și greșit cum se vede, cum stau ele de vorbă. Am numit filmulețul ”Conversația”
https://youtu.be/RzboHIUGUe0
Mi se spunea mereu că acest copac, catalpa, are flori foarte frumoase, dar nu reușeam să descopăr acel parfum, mai ales la cel de la blocul nostru, care era sub un tei. Dar acel copac a fost rupt de furtună. Am reușit în sfârșit să aflu și eu ce parfum are catalpa. Sunt trei copaci mari plini de flori destul de aproape de blocul nostru.
Sub una din catalpe este o tuia. Undeva cred că am poze cu florile sale dar acum este plină de fructe.
Foarte aproape de pâlcul de catalpe este curtea în care anul trecut admiram o glicină superbă înflorită. Din păcate glicina a fost tăiată. Probabil că proprietarii au vrut să salveze mesteacănul cel frumos, însă acesta s-a uscat. Sub el, pe zid sunt două vițe, una de trâmbiță (luleaua turcului parcă îi zice) și alta de caprifoi. Sper să nu aibă soarta glicinei, pentru că și ele sunt cam invazive.
Când fotografiam catalpele mi-a atrs atenția vis-a-vis aspectul ciudat al salciei parfumate. E o ramură care s-a uscat ”artistic”. Sub copac înflorește cu drag Regina Nopții. Salcia nu mai poate să o concureze cu parfumul său.
Dacă paradisul înseamnă copaci și vițe cu flori parfumate pot spune că am gustat o fărâmă din el în fiecare an la vremea asta:
Dar stați, nu vă grăbiți să mă invidiați, pentru că suntem bogați și în oțetarii cei puturoși, noi, locuitorii acestui cartier.
Avem cel puțin două soiuri de tei. Acesta este cel medicinal, care are și parfumul mai altfel decît cel numit sălbatic.
Și acum după ce v-am plimbat odată cu mine prin cartierul nostru cel înverzit vă invit să-mi spuneți ce plantă e asta. Mie mi se pare că ar fi cânepă, dar parcă nu miroase ca și cânepa.
În incheiere vă ofer ca bonus o fotografie pe care n-am publicat-o la concurență, pe Facebook. Este un nuc care m-a impresionat prin mărimea lui. Mă uitam în sus la el ca la un uriaș. Oare am scăzut eu, sau mi s-au estompat amintirile? Parcă nucii din curtea mea sau cei din copilărie erau mai mici. Cred că împrejurimile sunt diferite.
