Sfântul Nicolae și legenda bucureșteană a răpirii de copii

Chiar acum am urmărit la B1 un reportaj despre ”ambulanța care fură copii”. S-a creat o adevărată psihoză în masă care, conform reporterei, s-a lămurit la poliție, ambulanța aparținea unei scriitoare, Doina Popescu care face turnee prin țară pentru a-și vinde cărțile. O formă de marketing care a mers foarte bine până acum.

Și astfel am făcut iar o călătorie în trecut, de data asta prin anii 50 și apoi 80. În anii 50 circula zvonul că există ticăloși care fură copii din carnea cărora să facă plăcintă. Acum, după atâția ani și după multe cărți citite și cântece franțuzești ascultate îmi dau seama că totul a pornit de la legendă despre Sfântul Nicolaie care a salvat trei copii pe care un măcelar voia să îi tranșeze și să le vândă carnea.

Legenda am aflat-o din surse franceze dar după 90 îmi amintesc că s-a publicat și la noi. La baza legendei stă o faptă a Sfântului Nicolie pe care o știe orice credincios care merge la biserică (eu merg mai rar) și anume aflând sfântul că o familie foarte săracă și care avea trei fete ajunsese la disperare iar tatăl hotărâse să vândă cele trei fete unui bordel.

Sfântul a aruncat în camera fetelor trei pungi cu galbeni și așa fetele au fost salvate. Numai Cel rău putea să distorsioneze în așa hal legenda încât să se ajungă la orori cu copii răpiți pentru carne.

A doua alertă cu copii răpiți a avut loc prin anii 80 când isteria a ajuns la semenea grad încât doi ofițeri de Securitate aflați în misiune au fost la un pas de a fi linșați de populația isterizată, scăpând numai cu o bătaie soră cu moartea.

Atunci organele de partid și de stat și-au dat seama că au mers prea departe cu zvonistica și au luat măsuri pentru prelucrarea populației la locul de muncă (de aceea era esențial să aibă fiecare un loc de muncă pentru a fi ușor de controlat și manipulat) și dezamorsarea furiei.

De fapt zvonul fusese lansat pentru a îndrepta atenția populației spre un domeniu diferit de cel al gravelor neajunsuri de fiecare zi încât să se creeze o suspiciune generală risipindu-se astfel orice încercare de coagulare a unei ”mămăligi care să explodeze”. Dar...unde dai și unde crapă.

Faptul că acum s-au acutizat disensiunile între cei puțini aflați la conducerea efectivă a țării și cei care doresc legi drepte, care să descurajeze infractorii și nu să-i promoveze în posturi înalte și reînvierea acestei legende a copiilor răpiți mă face să cred că se aplică lecțiile din anii 50 și 80, arătând deasemenea că nu s-a învățat nimic din acele lecții, în special cea din 80.

Desigur că țiganii din cartierul unde s-a petrecut incidentul nu au nici cel mai mic habar că au fost folosiți pentru a induce frica și groaza în populație de oameni special antrenați pentru așa ceva.

Am ascultat cântecul pe care l-am pomenit în interpretarea lui Serge Kerval. Am primit o casetă cu cântece vechi franțuzești interpretate de el și am ascultat-o fascinată de nenumărate ori. Din cântec rezultă că nevasta măcelarului era ființa ticăloasă, o dovadă că misoginismul are rădăcini adânci.

Cântecul poate fi ascultat aici.

Cântecul ale cărui versuri le-am copiat în limbile franceză și engleză se cântă și azi, după 400 de ani, de către copiii francezi Saint NICOLAS (La Légende de Saint Nicolas) Il était trois petits enfants, Qui s'en allaient glaner aux champs. Ils sont tant allés et venus Que le soleil on n'a plus vu. S'en sont allés chez un boucher, "Boucher, voudrais-tu nous loger?" —"Allez, allez, mes beaux enfants, Nous avons trop d'empêchement." Sa femme, qu'était derrière lui, Bien vitement le conseillit, "Ils ont, dit-elle, de l'argent, Nous en serons riches marchands." Entrez, entrez, mes beaux enfants! Y a de la place assurément. Nous vous ferons fort bien souper, Aussi bien blanchement coucher." Ils n'étaient pas sitôt entrés, Que le boucher les a tués, Les a coupés tout par morceaux, Mis au saloir comme pourceaux. Quand ce fut au bout de sept ans, Saint Nicolas vint dans ce champ. Il s'en alla chez le boucher, "Boucher, voudrais-tu me loger?" Quand ce fut au bout de sept ans, Saint Nicolas vint dans ce champ. Il s'en alla chez le boucher, "Boucher, voudrais-tu me loger?" Voul'ous un morceau de jambon?" —"Je n'en veux pas, il n'est pas bon." —"Voulez-vous un morceau de veau?" —"Je n'en veux pas, il n'est pas beau." "De ce salé je veux avoir, Qu'y a sept ans qu'est dans le saloir." Quand le boucher entendit ça, Hors de sa porte il s'enfuya. "Boucher, boucher, ne t'enfuis pas! Repens-toi, Dieu te pardonn'ra." Saint Nicolas posa trois doigts Dessus le bord de ce saloir. Le premier dit, "J'ai bien dormi! " Le second dit, "Et moi aussi!" A ajouté le plus petit, "Je croyais être en paradis!" Translated in English by Daniel Police, La Flèche, France Three little children they were, In the fields three little gleaners. They gleaned and gleaned Until the sun disappeared. They knocked at the door of a butcher. "Butcher, will you give us shelter?" "Not here, my little darlings, We offer no lodging." His wife, standing behind him, Slyly whispered in his ear, "They have," she said, "gold and silver, You will become a rich merchant." "Do come in, my little darlings, For sure you can have lodgings. You can have a good supper, And sleep under a warm cover." No sooner did they enter, then They were slaughtered by the butcher, Who cut them up and threw their parts Into a salting tub, just as pork pieces. Seven long years had passed, When St. Nicholas visited here. As he was tired, he went to the butcher, "Butcher, would you have shelter?" "D'you want a slice of ham?" "I won't eat ham, no matter how hungry I am." "D'you want a nice piece of veal? ""I do not want, it is not real."

 Aici e ilustrată legenda celor trei fete sărace salvate de la necinstire de Sfântul Nicolaie

Aici sunt copiii care cântă colindul de mai sus.

Domnul Ecou

Individul acesta (ghici ciupercă cine) nu e în stare să aibă o idee originală. Ei simte nevoia să imite sau să preia ideile altora, de aceea în sinea mea îi spun Domnul-Ecou.

Chiar în seara când s-a dat verdictul de condamnare am dat peste o individă care spunea la Antena 3, cu lacrimi de furie în glas, că l-au ajuns blestemele celor care stau nevinovați în închisori pentru că Parlamentul nu a fost în stare să dea o lege care să îi scoată de acolo. Mai zicea ea că pentru asta ar trebui să-și ceară iertare de la pușcăriași.

Zis și făcut, dorința individei a fost lege pentru condamnat. Eu cred că mai degrabă l-au ajuns blestemele copiilor orfani sau abuzați pe care trebuia să-i apere Protecția Copilului (oare câți știu astă?) și cărora li s-au furat banii.

În ce îl privește pe arogantul și violentul purtător de vorbe (cel cu ”pentru că putem”) am să citez și eu din Eminescu:

”Taci, s-auzi cum latră
Cățelul pământului
Sub crucea de piatră”

Câteva citate interesante dintr-un articol:

”FSNAP: Sunt 73 de condamnați pentru abuz în serviciu, nu câteva mii. Niciunul n-a deturnat banii copiilor defavorizați

Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor (FSNAP) a demontat afirmațiile făcute de Liviu Dragnea după condamnarea sa. Liderul PSD a declarat vineri că „mii de români care stau în puşcărie pe un articol neconstituţional” și le-a cerut iertare. În replică, FSNAP arată într-un comunicat publicat sâmbătă dimineață că în penitenciare sunt mai puțin de 80 de oameni condamnați pentru abuz în serviciu. Sindicaliștii au indicat și penitenciarul în care liderul PSD și-ar putea ispăși pedeapsa, dacă pierde apelul în justiție.”

”FSNAP mai arată că „în penitenciare sunt în schimb mii de criminali (6156), tâlhari (4387), condamnați pentru furturi (5190), violatori (1979), traficanți de droguri (1434) și condamnați pentru înșelăciune (997). Nu există niciun motiv ca cineva să le ceară scuze. Nici măcar un viitor coleg, actual demnitar al Statului Român”.

”Ca o curiozitate statistică, domnul Liviu Dragnea este singurul condamnat pentru infracțiuni de abuz în serviciu, care a instigat la deturnarea banilor destinați pentru asistența socială. Banii destinați copiilor orfani sau plasați în grija statutului ori a persoanelor defavorizate, au fost astfel folosiți în interes de partid pentru plata unor sinecuriști.”

Burghezia comunistă

Am căutat cu ajutorul lui Google să văd ce s-a scris despre acest termen și am găsit un citat pe care l-am editat adăugând diacriticile acolo unde a fost cazul

”Folclorul comunist a pus in cârca lui Lenin o sentință care suna cam așa: să vă ferească Dumnezeu de burghezia comunistă. Cât de implicat e Dumnezeu nu se știe, dar pătura socială amintită exista și chiar tinde să se amplifice”

”E greu de înțeles de ce au ales chinezii să se complice in halul ăsta, câând era mai simplu să aplice modelul românesc: burghezia socialistă sa fure tot ce e de furat și la sfârșit să treacă și statul in proprietatea privata ă unui partid unic. Dar fiecare cu bucătăria lui, chinezii mănâncă cu bețisoarele, noi, cu noduri. Ion Neamțu”

În articol este vorba despre China dar noi vedem în fiecare zi burghezii comuniști autohtoni care se caracterizează, între altele, prin apărarea cu orice preț a privilegiilor lor, privilegii care existau încă din timpul lui Ceaușescu. 

De aceea era atât de important punctul 8 al Proclamației de la Timișoara care cerea activiștilor de partid din eșaloanele 1, 2 și 3 precum și securiștilor să facă un pas înapoi. Bineînțeles că nu l-au făcut și acum vedem cu câtă obrăznicie ne calcă în picioare.

Suntem îndemnați cu cinism să îi combatem cu mijlocul democratic al alegerilor iar între timp ei își consolidează averite dobândite prin mijloace numai de ei știute, în nici un caz legale, prin legile pe care le votează într-o veselie, astfel încât să legalizeze hoția și corupția.

Ba chiar un condamnat penal definitiv își permite să amenințe protestarii cu mijloace violente de genul Mineriadei din 90 și își cere iertare de la pușcăriași că nu i-a scos mai repede din închisori. Din acest motiv constat o radicalizare a celor care au văzut că protestele lor sunt zadarnice. 

Am mai văzut asta înainte de Mineriadă și nu e bine deloc. Eu personal  mă rog la Dumnezeu să facă dreptatea lui, așa cum o vede el.

Scrisoarea unei mame din Newfoundland, Canada către fiul ei.

Am trei prietene pe face book care îmi descrețesc fruntea oricât ar fi ea de ondulată din cauza întâmplărilor zilnice: Moldovan Anca, Laila Lavan și  Doina Nica. Lor li se adaugă și Costin Staicu. N-am destule cuvinte să le mulțumesc deajuns pentru efectul pe care îl au postările lor.

Moldovan Anca a postat traducerea și adaptarea unei scrisori a unei mame din Newfoundland, Canada  către fiul ei, scrisoare pe care mi-a adus-o (nu trimis-o) soțul meu prin 1975, când a fost plecat într-un schimb cultural în Canada. Am să copiez traducerea apoi scrisoarea originală, așa cum am  găsit-o pe internet. Copiez pentru că ea a setat numai pentru prieteni și deci nu se poate shărui.

”Dragă fiule,
Îți scriu aceste rînduri ca să știi că îți scriu. Dacă primești această scrisoare înseamnă că a ajuns cu bine. Dacă nu o primești, atunci să mă anunți pentru a ți-o mai trimite o dată. Îți scriu încet pentru că știu că tu nu citești prea repede. Acum cîteva zile tatăl tău a citit că marea majoritate a accidentelor se petrec la o distanță de un kilometru de casă. De aceea ne-am hotărît să ne mutăm mai departe. Noua casă este minunată; are și mașină de spălat, dar nu știu sigur dacă merge. Ieri, am băgat lenjeria în ea, am tras de manetă, și de atunci n-am mai văzut-o. Vremea pe aici nu e foarte rea. Săptămîna trecută n-a plouat decît de două ori. Prima dată, ploaia a ținut 3 zile, a doua oară 4 zile. Apropo de vesta pe care o vroiai, unchiul Petre mi-a spus că dacă o trimitem cu nasturi, cum sînt ei grei, o să coste mai mult; atunci am tăiat nasturii, îi găsești în buzunar.
În sfîrșit, l-am îngropat pe bunicu’; l-am gasit cînd ne-am mutat. Era în dulap din ziua în care a cîștigat la “De-a v-ați ascunselea”. Să-ți mai zic că alaltăieri, a explodat bucătăria și tatăl tău și cu mine am “zburat” din casă. Ce emoție! A fost pentru prima dată după mulți ani cînd tatăl tău și cu mine am ieșit împreună undeva. A venit doctorul să vadă dacă sîntem în regulă și mi-a pus un tub de sticlă în gură. Mi-a zis să nu vorbesc 10 minute. Tatăl tău s-a oferit să cumpere tubul acela. Și dacă tot vorbim de taică-tu, te anunț că și-a găsit de lucru, e foarte mîndru de asta. Lucrează peste aproape 500 de oameni. L-au angajat să tundă iarba în citimir.
Sora ta Julia, cea care s-a căsătorit cu soțul ei, a născut în sfîrșit, da’ nu știm încă sexul copilului. N-aș putea încă să-ți spun dacă ești unchi sau mătușă. Taică-tu a întrebat-o pe soră-ta, Lucia, dacă mai este însărcinată. Lucia i-a zis că da, în 5 luni de-acum; atunci taică-tu a întrebat-o dacă era sigură că era al ei. Ea i-a spus sigur că da. Ce fata sigură, cîtă mîndrie! Așa fată, așa tată! Vărul tău, Gică, s-a căsătorit și se roagă în fiecare zi în fața soției lui. E fecioară! Dimpotrivă, nu l-am mai văzut pe unchiul Vasile, ăla care a murit anul trecut… Cel mai rău e frate-tu ăla mic, Ionel. A încuiat mașina și a lăsat cheile înăuntru. A trebuit să se ducă pînă acasă să aducă dublura ca să ne scoată pe toți de acolo.
Bine, fiule. Nu pot să-ți trec adresa pe plic pentru că n-o știu. De fapt, ultima familie care a locuit aici, a plecat cu numerele pentru a le pune la noua adresă. Dacă o vezi pe Margareta, transmite-i salutările noastre. Dacă n-o vezi, nu-i spune nimic.
Mama ta care te adoră,

P.S. Aveam de gînd să-ți pun și niște bani, dar deja am închis plicul.”

Și acum varianta în engleză:

A newfie mother's letter to her son

Deer Son,

I am writing this slow because I know you can't read too fast. We don't live where we did when you left. Your Dad read in the paper that most car accidents happened within twenty mile of home, so we moved. I can't send you the address as the last Newfie family that lived here took the numbers with them for their next house so they wouldn't have to change their address.

This place has a washing machine, but the first day I put four shirts in it, pulled the chain and haven't seen them since.

It rained only twice last week - three days the first time and four days the second.

About the coat you wanted me to send you. Aunt Sue said it would be a little too heavy to send in the mail with them heavy buttons, so we cut them off and put them in the pockets.

We got a bill from the funeral home and it said that if we didn't make the last payment on Grandma's funeral, up she comes.

About your sister - she had a baby this morning. I haven't found out whether it's a boy or a girl, so I don't know if you are an aunt or an uncle.

Your Uncle John fell in the whiskey vat. Some men tried to pull him out, but he bravely fought them off and drowned. We cremated him and he burned for three days.

Three of your friends went off the bridge in their pick-up. One was driving and the other two were in the back. The driver got out - he rolled down the window and swam to safety. The other two drowned - they couldn't get the tailgate open.

Aunt Mabel is knitting you some socks. She would have sent them by now, but I told her that you had grown another foot since she last saw you, so she has to knit another one.

Not much more news this time. Nothing much has happened.

Love,
Mom

http://www.engr.mun.ca/~whitt/humor/momletter.html

Clătite cu mere.

Rețeta asta este pentru oameni leneși, care nu mai fac clătite în casă.

Se ia de la supermarket un pachet de clătite gata făcute (clătite vorba vine, arată mai degrabă ca niște etamină dulce colorată) și câteva mere. Se ia un vas rotund care merge la microunde. Eu am o cratițâ de plastic.

Se pune o clătită pe fundul vasului, se rade un măr curățat de coajă (din coajă se poate face un ceai), se întinde uniform pe clătită și se presară cu foarte multă scorțișoară (ca să scadă glicemia pentru că este cam mult zahăr în clătite) și se continuă așa cu încă două clătite sau câte vreți. Ultima clătită rămâne cum a făcut-o fabrica. Se introduce câteva minute la microunde, cam câte un minut de fiecare măr mijlociu. Poftă bună.

Malahit

Prima dată am văzut obiecte din malahit la o expoziție organizată de Ambasada rusă undeva prin centru. Eram mică dar ce am văzut acolo m-a fermecat, în special cutiile din acest mineral. Apoi am citit ”Floarea de Piatră”, un basm rusesc minunat pentru cei cărora le plac rocile, după care s-a făcut și un film. Cum nu existau efecte speciale digitale cred că rocile prezentate acolo într-o peșteră erau naturale. Am găsit mai multe date despre film și chiar despre poveste În Wikipedia. Acolo scrie că filmul a fost inspirat de Povești din Ural de Pavel Bajov. Aveam cândva cartea tradusă în română dar e posibil să fi fost arsă de mamița laolaltă cu multe cărți si caiete de ale mele.

https://fr.wikipedia.org/wiki/La_Fleur_de_pierre

La Fleur de pierre (Каменный цветок) est un film fantastique soviétique inspiré des contes de l'Oural de Pavel Bajov (1879-1950). Ce film, dirigé par Alexandre Ptouchko, est sorti en U.R.S.S. le 28 avril 1946 et a été produit par Mosfilm. Il fut présenté au festival de Cannes en 1946.

Prokopitch est un vieux ciseleur de pierre qui a le jeune Daniel comme disciple. Un jour, Prokopitch ne peut terminer le travail d'une cassette de malachite d'une grande beauté et c'est Daniel qui s'en charge. Félicité de tous, on lui commande une coupe en forme de fleur. Une jeune fille, Katia, alors que Daniel était près de la rivière, lui montre une fleur d'une beauté exceptionnelle dont le jeune artisan s'inspire. Il aurait aimé cependant trouver la fleur originelle de pierre dont un vieux conteur lui dit qu'elle pousse sur la Montagne de Cuivre, domaine d'une magicienne qui est la maîtresse des richesses souterraines.

L'hiver venu, Daniel épouse Katia, mais il se sent irrémédiablement poussé vers la forêt à la recherche de la fleur de pierre.

Tot în Wikipedia am găsit date despre mineralul propriu zis

Malachitul este un mineral răspândit în natură, face parte din clasa carbonaților anhidri cu prezența de ioni străini.
Cristalizează în sistemul monoclinic având formula chimică Cu2[(OH)2|CO3] cu forme de agregate masive, formă de ciorchini, agregate cu dungi de nuanțe diferite, mai rar apare sub forme aciculare, sau cristale prismatice.
Culoarea frecventă a mineralului este verde de nuanțe diferite.
Duritatea malachitului este 3,5 - 4 pe scara de duritate Mohs, densitatea de 3,6 - 4,05 (g/cm³).
Conținutul în cupru este de cca. 57%.
Datorită durității reduse și desității mari malachitul se rupe ușor în bucăți.
Ținut la soare devine de culoare pală, iar ținut în contact cu apa pierde luciul, și își schimbă culoarea.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Malachit 

Malachite is a copper carbonate hydroxide mineral, with the formula Cu2CO3(OH)2. This opaque, green banded mineral crystallizes in the monoclinic crystal system, and most often forms botryoidal, fibrous, or stalagmitic masses, in fractures and spaces, deep underground, where the water table and hydrothermal fluids provide the means for chemical precipitation. Individual crystals are rare but do occur as slender to acicular prisms.

https://en.wikipedia.org/wiki/Malachite

 ”La Fleur de pierre (en russe Каменный цветок), opus 118, est un ballet en deux actes et huit scènes avec un prologue sur une musique de Sergueï Prokofiev composée en 1950. Le livret est de Mira Mendelsohn et de Leonid Lavrovski, d'après le récit de Pavel Bajov, publié en 1938 et tiré de son recueil de contes de l'Oural.”

https://fr.wikipedia.org/wiki/La_Fleur_de_pierre_(ballet)

Din distribuția baletului lui Procofiev au făcut parte două balerine de mare clasă, Galina Ulanova și Maia Plisețkaia.

Catherine, la fiancée de Danila : Galina Oulanova
La reine de la Montagne de Cuivre : Maïa Plissetskaïa

https://youtu.be/qyR-uDRUUSU

Malandain Ballet Biarritz

Published on Aug 11, 2016

"Danilo, un jeune artisan, rêve de tailler dans la malachite des objets les plus parfaits et les plus naturels. La légende veut que la Reine de la Montagne de Cuivre en possède le secret. Celui qui la rencontre peut espérer être initié. Malgré la perspective de ses fiançailles avec Katerina, Danilo ne parvient pas à oublier sa quête." Thierry Malandain créé le 2 janvier 1994

Vladimir Preobrazhensky in a scene from the ballet (1954)

Afișul filmului

Roci de malahit oferite la vânzare la Târgul de Cristale pe care l-am vizitat în 28 iulie 2017 în curtea Institutului Geologic.

Resurrection (Învierea Domnului)

Fra Angelico

Simon Dewey

Rembrandt Van Rijn

Rogier Van Der Weiden

Piero De La Francesca

Andrea Mantegna

Carl Heinrich Bloch

Giovanni Bellini

Hans Memling

Hidden Meanings in paintings of the Resurrection

The open tomb symbolises triumph over death; Christ's Resurrection is one of the basic beliefs of the Christian faith. Christ returned to life and remained here on earth until the Ascension. Since no-one actually saw his resurrection, Christians relied on the experiences of the disciples for confirmation that the event took place.

Christ is shown unclothed, since only the shroud covered him in the tomb.

The women disciples were first on the scene, so paintings often show the 'Noli me tangere' scene with Mary Magdalene, and the holy women at the sepulchre.

Paintings from 14th and 15th century Italy often show an apparently weightless figure of Christ floating in the air, perhaps framed by rays of light which give the appearance of an Ascension.

But the predominant type, originating in the later Middle Ages and followed by the Renaissance, shows the Saviour firmly on the ground, holding the banner of the Resurrection with its red cross, either standing upright in the open sarcophagus or in the act of stepping out of it.

The Council of Trent, which demanded a return to scriptural accuracy, disapproved both of the open tomb and of the floating figure; from the second half of the 16th century therefore it is more usual to see Christ standing before a closed tomb.

Matthew, alone among the gospels, mentions the soldiers that Pilate put to guard the tomb. The passage seems to have been introduced by the evangelist to refute the charge made by Jews in his day that the disciples secretly removed the body. The soldiers are generally recumbent around the tomb, either in attitudes of sleep, or awake and shading their eyes from the dazzling light that surrounds Christ.

The Bible text - four Gospel accounts of the Resurrecton

Gospel of Matthew, chapter 28

After the Sabbath, at dawn on the first day of the week, Mary Magdalene and the other Mary went to look at the tomb.

Suddenly there was a violent earthquake, for an angel of the Lord came down from heaven and, going to the tomb, rolled back the stone and sat on it.

His appearance was like lightning, and his clothing white as snow.

The guards were so afraid of him that they shook and became like dead men.

The angel said to the women, "Do not be afraid, for I know that you are looking for Jesus, who was crucified.

He is not here; he has risen, just as he said. Come and see the place where he lay.

Then go quickly and tell his disciples: `He has risen from the dead and is going ahead of you into Galilee. There you will see him.' Now I have told you."

So the women hurried away from the tomb, afraid yet filled with joy, and ran to tell his disciples.

Suddenly Jesus met them. "Greetings," he said. They came to him, clasped his feet and worshiped him.

Then Jesus said to them, "Do not be afraid. Go and tell my brothers to go to Galilee; there they will see me."

While the women were on their way, some of the guards went into the city and reported to the chief priests everything that had happened.

When the chief priests had met with the elders and devised a plan, they gave the soldiers a large sum of money,

telling them, "You are to say, `His disciples came during the night and stole him away while we were asleep.'

If this report gets to the governor, we will satisfy him and keep you out of trouble."

So the soldiers took the money and did as they were instructed. And this story has been widely circulated among the Jews to this very day.

Gospel of Mark, chapter 16

When the Sabbath was over, Mary Magdalene, Mary the mother of James, and Salome bought spices so that they might go to anoint Jesus' body.

Very early on the first day of the week, just after sunrise, they were on their way to the tomb

and they asked each other, "Who will roll the stone away from the entrance of the tomb?"

But when they looked up, they saw that the stone, which was very large, had been rolled away.

As they entered the tomb, they saw a young man dressed in a white robe sitting on the right side, and they were alarmed.

"Don't be alarmed," he said. "You are looking for Jesus the Nazarene, who was crucified. He has risen! He is not here. See the place where they laid him.

But go, tell his disciples and Peter, `He is going ahead of you into Galilee. There you will see him, just as he told you.'"

Trembling and bewildered, the women went out and fled from the tomb. They said nothing to anyone, because they were afraid.

When Jesus rose early on the first day of the week, he appeared first to Mary Magdalene, out of whom he had driven seven demons.

She went and told those who had been with him and who were mourning and weeping.

When they heard that Jesus was alive and that she had seen him, they did not believe it.

Gospel of Luke, chapter 23 & 24

Then they went home and prepared spices and perfumes. But they rested on the Sabbath in obedience to the commandment.

On the first day of the week, very early in the morning, the women took the spices they had prepared and went to the tomb.

They found the stone rolled away from the tomb,

but when they entered, they did not find the body of the Lord Jesus.

While they were wondering about this, suddenly two men in clothes that gleamed like lightning stood beside them.

In their fright the women bowed down with their faces to the ground, but the men said to them, "Why do you look for the living among the dead?

He is not here; he has risen! Remember how he told you, while he was still with you in Galilee:

The Son of Man must be delivered into the hands of sinful men, be crucified and on the third day be raised again.'"

Then they remembered his words.

When they came back from the tomb, they told all these things to the Eleven and to all the others.

It was Mary Magdalene, Joanna, Mary the mother of James, and the others with them who told this to the apostles.

But they did not believe the women, because their words seemed to them like nonsense.

Peter, however, got up and ran to the tomb. Bending over, he saw the strips of linen lying by themselves, and he went away, wondering to himself what had happened.

Gospel of John, chapter 20

Early on the first day of the week, while it was still dark, Mary Magdalene went to the tomb and saw that the stone had been removed from the entrance.

So she came running to Simon Peter and the other disciple, the one Jesus loved, and said, "They have taken the Lord out of the tomb, and we don't know where they have put him!"

So Peter and the other disciple started for the tomb.

Both were running, but the other disciple outran Peter and reached the tomb first.

He bent over and looked in at the strips of linen lying there but did not go in.

Then Simon Peter, who was behind him, arrived and went into the tomb. He saw the strips of linen lying there,

as well as the burial cloth that had been around Jesus' head. The cloth was folded up by itself, separate from the linen.

Finally the other disciple, who had reached the tomb first, also went inside. He saw and believed.

(They still did not understand from Scripture that Jesus had to rise from the dead.)

Then the disciples went back to their homes,

but Mary stood outside the tomb crying. As she wept, she bent over to look into the tomb

and saw two angels in white, seated where Jesus' body had been, one at the head and the other at the foot.

They asked her, "Woman, why are you crying?" "They have taken my Lord away," she said, "and I don't know where they have put him."

At this, she turned around and saw Jesus standing there, but she did not realize that it was Jesus.

"Woman," he said, "why are you crying? Who is it you are looking for?" Thinking he was the gardener, she said, "Sir, if you have carried him away, tell me where you have put him, and I will get him."

Jesus said to her, "Mary." She turned toward him and cried out in Aramaic, "Rabboni!" (which means Teacher).

Jesus said, "Do not hold on to me, for I have not yet returned to the Father. Go instead to my brothers and tell them, `I am returning to my Father and your Father, to my God and your God.'"

Mary Magdalene went to the disciples with the news: "I have seen the Lord!" And she told them that he had said these things to her.

Rolul topologiei în aranjarea ouălelor colorate

Pentru a vedea cum e corect, ouălor sau ouălelor citiți vă rog articolul unui specialist în limba română, anume profesorul universitar Ion Coja

”raţiuni fonetice, de eufonie, au impus această aberaţie din perspectiva morfologiei româneşti : -ă ca semn al pluralului. De unde deducem încă o dată că eufonia (fonetica) prevalează în faţa morfologiei. Cu alte cuvinte, dacă ne “sună” mai bine ouălelor, atunci acesta este genitivul plural de la ou şi nu altul !”

Azi, după ce am vopsit ouăle (încă mai ezit cum e corect, ouălele, cum se zice la noi la țară, sau ouăle cum se zice la oraș) m-am străduit să le așez în așa fel în cofraje încât să respecte regulile după care se alcătuiesc hărțile politice colorate ale continentelor. Cu ani în urmă am aflat că e o știință foarte complicată care se ocupă cu asta, numită topologie.

Dar acum, căutând cu ajutorul lui Google ce înseamnă topologie mi-am dat seama că lucrurile sunt mult, mult mai complicate decât alcătuirea unei hărți colorate când singura regulă era să nu existe tări reprezentate de aceeași culoare care să se învecineze.

Totuși am să vă arăt o hartă politică a Europei care respectă regulile topologice precum și modul netopologic folosit de mine pentru a așeza ouăle. Precizez că am vopsit în galben ouă cu coaja roșcată și în portocaliu ouă albe având ca rezultat ouă care par de aceeași culoare, cu două nuanțe care se diferențiază vag.