Netul a devenit în ultimii ani cea mai mare pinacotecă din lume. Pot găsi tabouri cam din toate timpurile, din foarte multe țări și cele mai diferite stiluri. Am observat că în ultima vreme artiștii sunt orientați mai mult spre pictura figurativă, dar sunt destui hiperrealiști sau supra realiști.
Am adunat multe imagini pe laptop și discuri exterioare, dar unele le-am descărcat numai ca documente. Mai ales picturile suprarealiste au uneori, dacă tablourile ar mirosi, un pronunțat damf de pucioasă. Mărturisesc că mi se întâmplă uneori să visez urât.
Dar tablourile pictoriței americane Rosemary Millette sunt pentru mine o adevărată încântare. Sper să vă placă și vouă. Renunț să copiez informațiile biografice care trec neschimbate de pe un blog pe altul, de pe un site pe altul.
miercuri, 24 mai 2017
Flori și păsări de Rosemarie Millette.
Labels:
Pictori
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
duminică, 21 mai 2017
Noaptea Muzeelor - ”Cap de copil” de C. Brâncuși
NOAPTEA MUZEELOR
Anul acesta am ales să merg în Nordul Capitalei, la vilele Minovici. Vedeta zilei a fost expunerea publică, pentru 10 ore, după 45 de ani a unei sculpturi de Constantin Brâncuși, anume ”Cap de copil”., la Muzeul de Artă Veche Apuseană Dumitru Furnică Minovici, str Nicolaie Minovici nr 3.
Pentru mine nu a fost o noutate, am văzut-o când era expusă la MNAR, Palatul Regal, acum mai bine de 45 de ani. Poate de aceea nu am fost foarte impresionată și nicidecum excitată precum doamnele din personalul muzeelor.
În schimb alți vizitatori, deși nu erau prea mulți deoarece aceste muzee au fost deschise un pic mai devreme decât altele, stăteau ca înșurubați în fața micuței statui. Erau și foarte mulți copii mici dar numai unul a fost scos de părinți urlând din muzeu.
Oricum a fost frumos. Ploaia care a început exact când plănuisem să plec, pe la 15:30 și care s-a terminat cîteva ore mai târziu când am ajuns în Piața Scînteii (pe la 18:00) a primenit un pic aerul poluat de miile de mașini care trec pe lângă Fîntâna Miorița. Este multă verdeață și pomi în grădina vilei Nicolaie Minovici, actualul Muzeu de Artă Populară Prof. Dr. Nicolaie Minovici, iar în micuța grădină din Muzeul de Artă Medievală Ing D. Minovici sunt multe flori.
”Modelata in maniera romantica , in anul 1906 , in atelierul sau de la Paris din Impasse Ronsin , lucrarea a avut ca subiect un copil orb care ii frecventa zilnic atelierul . Sculptura reda foarte bine expresia de inteligenta a modelului. Portretul acestui copil este o imbinare a invatamintelor lui Rodin si ale lui Medardo Rosso. Este o lucrare care a aparut pentru prima oara cu prilejul Centenarului sculptorului, in 1976, facand parte dintr-o colectie particulara. Aceasta a doua versiune a “Capului de copil”, este lucrata mai rafinat, iar urmele turnarii sunt slefuite. Lucrarea figureza in patrimoiul Muzeului de Arta Craiova din august 1954 ; din 1956 a fost expusa permanent in cadrul Galeriei Nationale , iar din 1964 in cadrul Cabinetului Constantin Brancusi . ”
http://brancusi.1dez.com/opere/Cap-de-copil.html
Anul acesta am ales să merg în Nordul Capitalei, la vilele Minovici. Vedeta zilei a fost expunerea publică, pentru 10 ore, după 45 de ani a unei sculpturi de Constantin Brâncuși, anume ”Cap de copil”., la Muzeul de Artă Veche Apuseană Dumitru Furnică Minovici, str Nicolaie Minovici nr 3.
Pentru mine nu a fost o noutate, am văzut-o când era expusă la MNAR, Palatul Regal, acum mai bine de 45 de ani. Poate de aceea nu am fost foarte impresionată și nicidecum excitată precum doamnele din personalul muzeelor.
În schimb alți vizitatori, deși nu erau prea mulți deoarece aceste muzee au fost deschise un pic mai devreme decât altele, stăteau ca înșurubați în fața micuței statui. Erau și foarte mulți copii mici dar numai unul a fost scos de părinți urlând din muzeu.
Oricum a fost frumos. Ploaia care a început exact când plănuisem să plec, pe la 15:30 și care s-a terminat cîteva ore mai târziu când am ajuns în Piața Scînteii (pe la 18:00) a primenit un pic aerul poluat de miile de mașini care trec pe lângă Fîntâna Miorița. Este multă verdeață și pomi în grădina vilei Nicolaie Minovici, actualul Muzeu de Artă Populară Prof. Dr. Nicolaie Minovici, iar în micuța grădină din Muzeul de Artă Medievală Ing D. Minovici sunt multe flori.
”Modelata in maniera romantica , in anul 1906 , in atelierul sau de la Paris din Impasse Ronsin , lucrarea a avut ca subiect un copil orb care ii frecventa zilnic atelierul . Sculptura reda foarte bine expresia de inteligenta a modelului. Portretul acestui copil este o imbinare a invatamintelor lui Rodin si ale lui Medardo Rosso. Este o lucrare care a aparut pentru prima oara cu prilejul Centenarului sculptorului, in 1976, facand parte dintr-o colectie particulara. Aceasta a doua versiune a “Capului de copil”, este lucrata mai rafinat, iar urmele turnarii sunt slefuite. Lucrarea figureza in patrimoiul Muzeului de Arta Craiova din august 1954 ; din 1956 a fost expusa permanent in cadrul Galeriei Nationale , iar din 1964 in cadrul Cabinetului Constantin Brancusi . ”
http://brancusi.1dez.com/opere/Cap-de-copil.html
Labels:
2017,
Noaptea Muzeelor
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Frânghia orbului
Din când în când prietenul meu Ja Deung (Cha Dâng) ne oferă câte o povestire budistă plină de învățături. Mi-a plăcut atît de mult cea de azi încât am făcut un mix din cele două traduceri automate Bing și Google și l-am folosit ca bază pentru traducerea în română. Mie povestirea mi-a dat mult de gândit, sper că și voi veți avea aceeași reacție.
Un interpret (actor) mergea pe stradă une sunt ”oameni vii”. A auzit un țipăt. Când s-a apropiat de locul de unde venea sunetul a văzut un orb care atârna de o frânghie la marginea unei stânci și țipa din toate puterile. Dar interpretul a stat nemișcat pentru că locul de sub stâncă era plat. Dacă orbul dădea drumul la frânghie putea să ajungă în siguranță pe pământ dar pentru că nu vedea se ținea de frânghie cu frica morții.
Interpretul i-a spus: ”Dă drumul la frânghie”
Orbul a strigat la el. ”Cum poți vorbi cu atâta cruzime? Dacă dau drumul la frânghie o să mor” În acel moment frânghia s-a rupt și orbul a aterizat în siguranță.
Noi suntem ca acel orb. Când dăm drumul la frânghia de care ne ținem ne temem de moarte dar frânghia ne spune că ni se deschide o nouă lume. Frânghiile sunt diferite. Unele sunt frânghii de onoare, altele sunt frânghii de putere, unele sunt frânghii de proprietate, altele sunt frânghii de casă. Frânghia va fi ca o sfoară groasă dar putredă. Și într-o zi s-ar putea să se rupă. E ca și cum ai muri dar se deschide o nouă lume. Nu există eșec în viață. Viața e doar o experiență. Experiența mai multor vieți.
Voi ce ziceți?
Este o dimineață proaspătă de weekend.
Sper că vă veți peterece Duminica (el nu a zis așa, a zis holiday, vacanță, fiind călugăr budist) comfortabili și fericiți”
Nu vă apucați să mă întrebați de ce un interpret (performer sună cuvântul în engleză) și nu o altă ocupație, nici cum a ajuns orbul să se țină de o frânghie la marginea unei stânci, eventualele răspunsuri la aceste întrebări sunt irelevante, importantă e morala care se poate trage de aici, și anume că schimbarea, indiferent în ce direcție se produce nu trebuie privită cu teamă pentru că din orice ni se întâmplă putem învăța ceva, putem câștiga experiență. Și cum facem noi românii, am să mă dau ca exemplu.
Când am trăit experiența cu descoperirea și tratarea cancerului nu m-am temut deloc de moarte, am fost foarte senină și iată că schimbarea pe care a adus-o acea experiență a fost benefică...mi s-a împlinit visul de a fi la pensie și a dispune de timpul dăruit astfel așa cum mi-a plăcut, de cele mai multe ori. Această parte de viață din ultimii 22 de ani a fost mai bogată, mai plină de evenimente plăcute și experiențe fericite decât tot ce am trăit în cei 51 de ani de dinainte.
Dar să revin la oile, pardon, povestirea care mi-a inspirat acest articol. Iată și traducerea automată în engleză, Am explicat de multe ori de ce folosesc engleza.
”Change is not just an awful existence, but a new world, a more diverse life experience. One performer is going down the street, where the "people are alive!" He heard a scream. As the performer went to the sounding place, one blind was screaming with all his might, hanging on the rope from the end of the cliff. But the performer stood still, and the place where the blind was hanging was right above the flat land. When you release the rope, you can safely go to the ground, but because you can not see the front, you are hanging with the power to die. The performer said. "Put the rope." The blind man shouted at him. "No, how can you speak so cruelly? If I release this rope, I will die!" At that moment, the rope was cut open, and the blind was safely grounded. The blind is what we are. When you release a rope that is being held, it's a fear of dying, but the rope is telling you that a new world will be opened.. The ropes are varied. Some are ropes of honor, some are ropes of power, some are ropes of property, some are ropes of the house ... The rope would be like a rotten thick and rugged braided line (rope). And some day it must be cut off. It is likely to die, but a new world unfolds. There is no failure in life. Life is just an experience. To experience more diverse lives. How about you? It is a refreshing holiday morning! I hope you will spend your holidays comfortably and happily ...”
Textul inițial, în coreeană.
Un interpret (actor) mergea pe stradă une sunt ”oameni vii”. A auzit un țipăt. Când s-a apropiat de locul de unde venea sunetul a văzut un orb care atârna de o frânghie la marginea unei stânci și țipa din toate puterile. Dar interpretul a stat nemișcat pentru că locul de sub stâncă era plat. Dacă orbul dădea drumul la frânghie putea să ajungă în siguranță pe pământ dar pentru că nu vedea se ținea de frânghie cu frica morții.
Interpretul i-a spus: ”Dă drumul la frânghie”
Orbul a strigat la el. ”Cum poți vorbi cu atâta cruzime? Dacă dau drumul la frânghie o să mor” În acel moment frânghia s-a rupt și orbul a aterizat în siguranță.
Noi suntem ca acel orb. Când dăm drumul la frânghia de care ne ținem ne temem de moarte dar frânghia ne spune că ni se deschide o nouă lume. Frânghiile sunt diferite. Unele sunt frânghii de onoare, altele sunt frânghii de putere, unele sunt frânghii de proprietate, altele sunt frânghii de casă. Frânghia va fi ca o sfoară groasă dar putredă. Și într-o zi s-ar putea să se rupă. E ca și cum ai muri dar se deschide o nouă lume. Nu există eșec în viață. Viața e doar o experiență. Experiența mai multor vieți.
Voi ce ziceți?
Este o dimineață proaspătă de weekend.
Sper că vă veți peterece Duminica (el nu a zis așa, a zis holiday, vacanță, fiind călugăr budist) comfortabili și fericiți”
Nu vă apucați să mă întrebați de ce un interpret (performer sună cuvântul în engleză) și nu o altă ocupație, nici cum a ajuns orbul să se țină de o frânghie la marginea unei stânci, eventualele răspunsuri la aceste întrebări sunt irelevante, importantă e morala care se poate trage de aici, și anume că schimbarea, indiferent în ce direcție se produce nu trebuie privită cu teamă pentru că din orice ni se întâmplă putem învăța ceva, putem câștiga experiență. Și cum facem noi românii, am să mă dau ca exemplu.
Când am trăit experiența cu descoperirea și tratarea cancerului nu m-am temut deloc de moarte, am fost foarte senină și iată că schimbarea pe care a adus-o acea experiență a fost benefică...mi s-a împlinit visul de a fi la pensie și a dispune de timpul dăruit astfel așa cum mi-a plăcut, de cele mai multe ori. Această parte de viață din ultimii 22 de ani a fost mai bogată, mai plină de evenimente plăcute și experiențe fericite decât tot ce am trăit în cei 51 de ani de dinainte.
Dar să revin la oile, pardon, povestirea care mi-a inspirat acest articol. Iată și traducerea automată în engleză, Am explicat de multe ori de ce folosesc engleza.
”Change is not just an awful existence, but a new world, a more diverse life experience. One performer is going down the street, where the "people are alive!" He heard a scream. As the performer went to the sounding place, one blind was screaming with all his might, hanging on the rope from the end of the cliff. But the performer stood still, and the place where the blind was hanging was right above the flat land. When you release the rope, you can safely go to the ground, but because you can not see the front, you are hanging with the power to die. The performer said. "Put the rope." The blind man shouted at him. "No, how can you speak so cruelly? If I release this rope, I will die!" At that moment, the rope was cut open, and the blind was safely grounded. The blind is what we are. When you release a rope that is being held, it's a fear of dying, but the rope is telling you that a new world will be opened.. The ropes are varied. Some are ropes of honor, some are ropes of power, some are ropes of property, some are ropes of the house ... The rope would be like a rotten thick and rugged braided line (rope). And some day it must be cut off. It is likely to die, but a new world unfolds. There is no failure in life. Life is just an experience. To experience more diverse lives. How about you? It is a refreshing holiday morning! I hope you will spend your holidays comfortably and happily ...”
Textul inițial, în coreeană.
변화는 두려운 존재가 아니라 새로운 세상, 더 다양한 삶을 경험하는 것일뿐입니다.
한 수행자가 길을 가고 있는데 어디선가 "사람 살려!" 하는 비명이 들렸습니다. 수행자가 소리 나는 곳으로 가보니, 웬 장님이 낭떠러지 끝에서 밧줄에 매달린 채 사력을 다해 소리 지르고 있었습니다. 그런데 수행자가 가만히 보니 장님이 매달려 있는 곳은 평평한 땅 바로 위였습니다. 밧줄을 놓으면 안전하게 땅을 디딜 수 있는데, 앞을 보지 못하니까 죽을힘을 다해 매달려 있는 것이었습니다. 수행자가 말했습니다. "밧줄을 놓으시오." 그 말을 듣고 장님이 소리쳤습니다. "아니, 어떻게 그리 잔인한 말을 할 수 있소? 이 밧줄을 놓으면 나는 죽는단 말이오!"
그 순간 밧줄이 툭 끊어졌고, 장님은 안전하게 땅바닥을 딛게 되었습니다. 장님은 바로 우리의 모습입니다. 붙들고 있는 밧줄을 놓으면 죽을 것 같은 두려움, 그러나 그 밧줄을 놓으면 새로운 세상이 열린다는 것을 모르는 어리석음을 말하고자 한 것이지요. 밧줄은 참 다양합니다. 어떤 분은 명예의 밧줄, 어떤 분은 권력의 밧줄, 어떤 분은 재산의 밧줄, 어떤 분은 권속의 밧줄… 그 밧줄은 썩은 동아줄 같은 것입니다. 그리고 언젠가는 반드시 끊어지게 되어 있지요. 놓으면 죽을 것 같지만 오히려 새로운 세상이 펼쳐집니다.
삶에 실패는 없습니다. 삶은 경험일 뿐입니다. 더 다양한 삶을 경험하는 건
어떠세요? 싱그러운 휴일 아침입니다!
모든 분들이 휴일 편안하고 행복하게 보내시길 바라면서...
~자등합장~
어떠세요? 싱그러운 휴일 아침입니다!
모든 분들이 휴일 편안하고 행복하게 보내시길 바라면서...
~자등합장~
Prietenul meu a adăugat la text poze cu bujori care sunt simbolici pentu bogăție, onoare, iubire, frumusețe și sunt un semn de noroc și căsătorie fericită.
Mesajul florilor ar fi ”Amintește-ți că acțiunile tale se reflectă asupra ta și a altora (prietenul meu a avut mai multe postări pe această temă, cu extrase din o carte sfântă budistă) și totdeauna străduiește-te să acționezi cu respect și în mod onorabil. Să nu-ți fie teamă să ceri scuze dacă ai greșit cu ceva, și împarte Iubirea ta și altora ca să le îmbunătățești și lor viața.
Eu însă am ales niște poze făcute ieri după ploaie, pentru că îmi place mult cum arată picăturile de ploaie ca niște perle pe petalele fine de flori.
Mesajul florilor ar fi ”Amintește-ți că acțiunile tale se reflectă asupra ta și a altora (prietenul meu a avut mai multe postări pe această temă, cu extrase din o carte sfântă budistă) și totdeauna străduiește-te să acționezi cu respect și în mod onorabil. Să nu-ți fie teamă să ceri scuze dacă ai greșit cu ceva, și împarte Iubirea ta și altora ca să le îmbunătățești și lor viața.
Eu însă am ales niște poze făcute ieri după ploaie, pentru că îmi place mult cum arată picăturile de ploaie ca niște perle pe petalele fine de flori.
Labels:
Fotografii,
Povesti cu talc
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
vineri, 5 mai 2017
O parodie amară, dar atât de adevărată
Lectia de istorie
Că sunt Om, că am o Țară și o Limbă și un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moșii mei
Că din ei răsare pâinea și prin mine trăiesc ei
Valuri tulburi de uitare peste morții mei se-așează
Limba nu ne mai e limbă, țara nu mai este trează
Azi ne-nvață imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii și să venerăm partide
Cum să cântărim istoria și s-o vindem pe bucăți
Cum să facem Mall-uri, vile, scoțând piatra din cetăți
Pe Vlad Țepeș cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
Ne învață idioții că Bălcescu a fost laș
Si că Decebal batrânul a fost un sinucigaș
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimțiți cât să-și permită a ne ponegri eroii?
Niște dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n față ca pe legi adevărate
Bieți defăimători de stirpe, lacomi si periculoși
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoși?
Fără urletul lui Horea am fi sclavi și azi pe roată
Iară hunii din pustiuri nobilime elevată!
Fara paloșul lui Ștefan am fi pașalâc turcesc
Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc!
Dacă nu muream in luptă la Neajlov si la Rovine
N-am mai fi avut biserici unde neamul să se-nchine!
Nu trecurăm peste veacuri ca o nație coruptă
Ci cu aspre sacrificii, și cu jertfă, și cu luptă!
Si a trebuit adesea, spre a ne salva norodul
Sângele lui Brâncoveanu să inunde eșafodul
Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâșie-n bucăți
Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăți
Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni
Ca un preambul la imnul ”Desteptați-vă români”
Fierul scos din pieptul țării ne-a fost arma si necazul
Si coroană pentru Doja, si baltag pentru Viteazul
Munții noștri aur poartă, am putea să fim bogați
Insă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădați
Biciuiți de monștrii vremii și răpuși de neputință
Am trecut peste milenii cu speranță si credință
Si-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi
Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci...
Astăzi... cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară
Pentru sfânta Libertate, pentru neam si pentru țară?
Grașii și libidinoșii, snobii si analfabeții
Banii mulți și burta plină pentru ei sunt sensul vieții
Niște lacomi fără școală, niște scârbe, niște javre
Care pentru-o șpagă calcă fără milă pe cadavre
Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanții
Si-am trimis toți imbecilii, proastele și aroganții
Să ne facă de rușine cerând mită pe la toți
Si să fim priviți prin dânșii ca o nație de hoți
Poticnindu-se-n discursuri insipide și banale
Fără dicție sau noimă, cu greșeli gramaticale
Pițipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume
Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume?
Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul
De-ai lua de ciuf, de guler, si-a spăla cu ei pavajul?
Nu mai sunt eroi in țară, oameni demni și responsabili
Să ia frâiele în mână de la viermii incapabili?
Creierele geniale sunt trimise la străini
Spre-a nu-i încurca la furturi pe-acești avortoni cretini
Cincisprezece milioane, câți am mai rămas prin țară
Să fim pentru haimanale animale de povară
Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar
Cam cât lasă ei pe seară șpagă la vreun ospătar
Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii
Si nici mame disperate, ”ce le dau la ăia micii”
Nu mai vreau să-mi văd părintii dependenți de tratamente
Si cu banii pentru hrană cumpărând medicamente
Nu mai vreau să-mi văd soția umilită la ghisee
Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee
Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie
Cum trăiesc în lux netoții iar capabilii-n mizerie
Eu aștept Reînvierea, când din marile morminte
Vor ieși din nou Eroii înarmați c-un bici fierbinte
Si vor face curățenie printre cei ce ne-au furat
Spre a fi din nou în lume Neamul Binecuvântat!
Poezia e recitată pe net chiar de autorul ei.
Labels:
Poesis
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






































































