sâmbătă, 28 ianuarie 2017

Oamenii suficienți

Oamenii suficienți, indiferent dacă au sau nu școală sunt convinși că știu tot ce este pe lumea asta.

Oamenii suficienți se cred singurii deștepți de pe terra.

Oamenii suficienți disprețuiesc pe toți semenii lor, care, cred ei, sunt toți proști dar mai ales pe cei care au alte păreri decât ei.

Oamenii suficienți nu se sfiesc să jignească și să batjocorească pei care îndrăznesc să le spună unde greșesc.

Oamenii suficienți nu se clintesc niciodată de pe poziția adoptată, chiar dacă astfel se iau de mână cu cei imorali și mincinoși...

Pentru oamenii suficieți nu există nuanțe, doar alb și negru. Ei sunt totdeauna albi și imaculați în proprii ochi, toți ceilalți, indiferent ce opinii au, sunt negri ca smoala.

Oamenii suficienți sunt răspândiți peste tot, fără deosebire de gen, rasă sau naționalitate. Nu uitați că în ultima vreme au câmp larg de acțiune pe tot globul.

Cam astea sunt concluziile la care am ajuns citind timp de câteva zile comentarii politice pe facebook.

Pentru cei care nu știu definiția oamenilor suficienți am apelat la DEX online:

SUFICIÉNT, -Ă, suficienți, -te, adj

1. (Adesea adverbial) Care este în cantitate satisfăcătoare, atât cât trebuie; destul, de ajuns, satisfăcător. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ între „insuficient” și „bine”, cu care se notează uneori probele la examene.
2. (Despre oameni) Care are o părere foarte bună și nejustificată despre sine; plin de sine, înfumurat, îngâmfat, vanitos. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. sufficiens, -ntis. Cf. it. sufficiente.

SUFICIÉNT, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Destul, de ajuns. 2. (Despre oameni) Încrezut, prea mulțumit de sine; înfumurat. [Pron. -ci-ent. / cf. it. sufficiente, fr. suffisant, lat. sufficiens].
adjectiv suficient


sâmbătă, 21 ianuarie 2017

Plante care alungă țânțarii

Știu că mai e muuult până la vară dar poate n-o să uităm până atunci de plantele astea care alungă țânțarii. Am găsit lista lor într-un articol pe net și o să vă spun pe scurt care sunt ele, iar pentru cei care știu engleză voi copia articolul.

Întâi trebuie să știți că puteți ține frunzele zdrobite într-un vas undeva în grădină și țânțarii vor pleca, scârbiți. Cel puțin așa susține autoarea articolului, Tammie Painter. Nu specifică dacă frunzele trebuie să fie uscate sau proaspete. Pentru că autoarea recomandă să avem plantele în grădină sau ghivece presupun că frunzele ar trebui să fie proaspete și se zdrobesc ca să pună în libertate uleiurile volatile care sunt de fapt anti-țânțari.

1. Valeriana (Nepeta cataria) . Cică e de zece ori mai puternică decât DEET (N,N-Diethyl-meta-toluamide), un puternic repelent ( românește ar fi care îndepărtează) pentru insecte. Atenție, pisicile înnebunesc dacă le dați picături de valeriană, am citit asta într-o carte de Agata Christie și am verificat pe motanul uneia din gazdele la care am stat după ce am terminat facultatea.


2.Crăițele (Tagetes spp.) Cică respinge și afidele care într-un an au invadat și distrus grădinile vecinilor. Mirosul lor specific m-a făcut de mult să cred că sunt bune insecticide, iată că nu m-am înșelat. Nu vă frecați pe piele cu ele pentru că sunt iritante.

3. Rozmarinul (Rosmarinus officinalis). Pe cât de mult ne place nouă aroma lui pe atât de mult li se apleacă țânțarilor de ea.

4. Lemongrass (Cymbopogon citratus) ai greu de găsit la noi pentru că e o plantă de climă caldă.

5, Pelinul (Artemisia absinthium) Nu e bine să o frecați pe piele, e iritantă. Spun asta pentru că autoarea recomandă să ne frecăm cu plantele pe piele dar ne atrage atenția care sunt iritante.

6. Menta (Mentha spp.) Menta e o plantă invazivă, de aceea e bine să fie cultivată în ghivece. 

Mosquitoes can ruin the enjoyment of your summer garden. Ordinary insect repellents slather you and your family in sticky chemicals; bug zappers are annoying and leave you sitting amongst charred insect parts; and sometimes you aren’t in the mood for the smoke of incense or candles in lieu of fresh summer air (but if you are, check out our favorite product).

So what’s left? Mosquitoes don’t like a few familiar herbs that you can use to stay bite-free this season. Keep the crushed leaves of these six plants in a small container at intervals on your patio to repel mosquitoes. Except for marigold and wormwood, which can cause contact dermatitis, you can rub the crushed leaves on your skin for added protection.

• Catnip (Nepeta cataria). A perennial for some gardeners and an annual for others, catnip has been found to be 10 times more effective than DEET at keeping mosquitoes away. Cats will crush this plant if it is in a garden bed and it has a tendency to become invasive, but keeping a couple of plants in hanging containers helps avoid both problems.

• Marigold (Tagetes spp.). This sun-loving annual also repels aphids and is an excellent companion plant for your vegetable garden. Marigolds are an easy-to-care-for border plant and the simplicity of collecting seeds for next year’s planting makes this plant an affordable addition. Note: Do not rub on skin.

• Rosemary (Rosmarinus officinalis). The oil of this shrub is heavenly to most humans, but disgusting to mosquitoes. It’s an attractive plant for container or herb gardens that requires little water and also is delicious when used for cooking meat, soups and egg dishes.

• Lemongrass (Cymbopogon citratus). This plant has a lemony scent that mosquitoes hate. With a little patience, it can be grown from stalks sold in the market. It prefers full sun and good drainage. Keep in mind that this tropical plant won’t tolerate freezing temperatures.

• Wormwood (Artemisia absinthium). This perennial has silvery foliage and can be grown in full sun in most zones. Makes a unique border plant and the pungent odor keeps mosquitoes at bay. Note: Do not rub on skin.

• Mint (Mentha spp.). Many mints’ oils are unpleasant to mosquitoes, so keep a pot or two of these hardy and aromatic plants around. Since they spread easily, mints are best cultivated in containers.

joi, 19 ianuarie 2017

2017 European Figure Skating Championships
Date: 25–29 January 2017
Season: 2016–17
Location: Ostrava, Czech Republic
Defending champions
Men's singles:
Spain Javier Fernández
Ladies' singles:
Russia Evgenia Medvedeva
Pair skating:
Russia Tatiana Volosozhar / Maxim Trankov
Ice dancing:
France Gabriella Papadakis / Guillaume Cizeron

Din Wikipedia

Jocul cu tablourile

În ultimele ore m-am jucat cu ajutorul memoriei vizuale și a lui Google Search și sunt foarte încântată de rezultat. Am observat pe o poză a unui tablou de Pierre-Auguste Renoir publicată de bunul meu prieten de pe face book David Woogon Jung că pe peretele din tablou sunt înfățișate alte două tablouri. Unul am știut sigur că e de Degas dar nu eram sigură de al doilea, credeam că e de Derain.
Google m-a ajutat (e drept că am folosit cuvinte-cheie potrivite) și am găsit pe net ambele tablouri, pe care le vedeți în această postare.
1. Pierre-Auguste RENOIR, Yvonne and Christine Lerolle at the Piano, 1897
2. Edgar Degas, Before the races
3, Edgar Degas, Dancers in pink.

1. Pierre-Auguste RENOIR, Yvonne and Christine Lerolle at the Piano, 1897
2. Edgar Degas, Before the races
3, Edgar Degas, Dancers in pink.

sâmbătă, 14 ianuarie 2017

Scandalul Anului.

Vin și eu cu cei doi bani ai mei să-mi dau cu părerea despre scandalul anului, bazată exclusiv pe informații publice.

Întâi m-am întrebat ”cui prodest”, adică cine ar profita cel mai mult de situație. Pe fanii și membrii PSD îi sfătuiesc să se oprească aici, s-ar putea să se enerveze.

Deci, să recapitulăm. Se observă cu ochiul liber, din conferințele de presă, că șeful PSD, Liviu Dragnea, are partidul la degetul lui mic. Câștigând alegerile are majoritate în Parlament, deține deci controlul, deci puterea legislativă e în mîinile sale.


Despre puterea executivă, numai de bine...numai cine e orb deadreptul nu știe cine e adevăratul Prim Ministru.

Despre puterea juridică am citit undeva, cred că la Marian Ban, (prieten de pe face book) că Parlamentul intenționează să depolitizeze Justiția, oricât de absurd sună ideea de a da ca sarcină politicienilor să DE-POLITIZEZE.

Deci, LD va avea curând și Justiția sub control.

Despre puterea administativă ce să mai discutăm, iarna asta grea a venit taman la timp ca să se justifice obișnuitele înlocuiri ale ”oamenilor lor” cu ”oamenii noștri”

După cum am citit în diverse surse singurul tronson de putere pe care nu îl controlează PSD implicit Liviu Dragnea a rămas cel al serviciilor. După umila mea părere Sebastian Ghiță lucrează de zor la asta, după metode știute de sute, dacă nu chiar de mii de ani, prin crearea unui curent de ură populară împotriva celor indezirabili, manipulări prin amestecarea unor mici adevăruri cu mari minciuni încât populația nu numai să nu mai știe care e adevărul, dar să se înfricoșeze de ticăloșiile ce i se bagă adânc în creier, etc, etc, etc

Îmi doresc din tot sufletul să nu am dreptate și să căpătăm în curând, prin marea milă a partidului de guvernământ (era să scriu partidul-stat) o țară curată ca lacrima, populată doar de îngerași cu sau fără steluțe pe umeri.

Ce verde era valea mea -- Cozi la filme

În zilele de azi, când industria cinematografică se confuntă cu concurența acerbă a netului, este greu de imaginat ce a însemnat pentru generația noastră rețeaua de săli de cinema. Mai ales în anii 60 și chiar începutul anilor 70 cînd a avut loc o dezghețare culturală și o întredeschidere spre vest.

Au fost anii în care industria noastră cinematografică a colaborat cu industrii vestice, s-au produs multe capodopere în vestul dar și estul Europei, iar în sălile noastre de cinema rulau filme abia lansate în țările de origine.

Normal că în asemenea atmosferă culturală cozile la filmele bune erau uneori atât de mari, încât era o problemă să prinzi un bilet chiar la suprapreț. Nu odată în timpul studenției, pentru că Universitatea era pe ”Bulevardul Cinematografelor”, nu mai ajungeam la cursuri ci ne opream la câte un film, de cele mai multe ori foarte bun.

Sigur, erau și filme de artă precum filmul mut al lui Kaneto Shindo de la care lumea pleca din sală pentru că nu avea răbdare să urmărească filonul emoțional al filmului, dar în compensație cinematografia japoneză era reprezentată de filmele lui Akira Kurosawa, și nu numai.

Foarte apreciate erau filmele italiene, cum ar fi cele ale lui Michelangelo Antonioni sau Vittorio de Sica, dar și cele franțuzești. Pentru ”Dacii” al  lui Sergiu Nicolaescu s-au folosit în roluri principale actori francezi ca Marie Jose Nat.

Nu știu dacă la Dacii au fost cele mai mari cozi la bilete pe care le-am văzut în viața mea dar știu că numărul celor care voiau să îl vadă depășea sensibil numărul celor așezați la cozile pentru alimente din anii de groază cînd Ceaușescu a înfometat țara pentru a plăti datoriile externe, datorii folosite pentru industrializare și pentru achiziții de alimente care îi fac și acum pe nostalgici să regrete sistemul comunist.

Știu doar că, după multele minute petrecute la coadă am ieșit victotioasă cu râvnitul bilet în mână, și zău că a meritat efortul. Și acum îmi amintesc că prima scenă a fost una de cruzime, o decimare a armatei romane după o bătălie pierdută. Era modul de a se menține celebra ordine și ascultare necesare pentru războaiele de cucerire duse de Imperiul Roman, printre care și cele daco-romane.

Nu același lucru pot să-l spun despre coada la ”Un bărbat și o femeie” al lui Claude Lelouch. Eram proaspătă absolventă de facultate și am mers cu o colegă de serviciu, Voichița, care ulterior a plecat în RFG. Mi-a spus revoltată că așa ceva nu i s-a întâmplat niciodată, să nu găsească bilet nici mâcar la suprapreț.

Mie mi se mai întâmplase dar am perseverat până am reușit să văd acele filme. Filmul lui Claude Lelouch l-am văzut ulterior de patru ori, deși nici în ziua de azi nu-mi face mare plăcere să revăd chiar filme pe care le-am savurat la vremea lor.

În vremea aceea erau în plină floare filmele cu Alain Delon, dar și filme engleze care totdeauna mi s-au părut cele mai bune pe plan mondial. Erau și multe filme de entertainment, dintre care excelau revistele austriece pe gheață, adevărate regaluri.

Filmele sovietice, foarte apreciate de criticul Suchianu, ale cărui prelegeri le-am ascultat la cursul de ”Arta Filmului” de la Universitatea Populară București, au dat și ele capodopere dintre care aș aminti ”Zboară cocorii” sau ”Alba Regia” (în colaborare cu ungurii) dar și ”Război și Pace”, un film mamut în patru serii al lui Serghei Bondarciuc.

La ”Arta Filmului” am văzut multe filme de Cinematecă. Suchianu nu putea suferi versiunea lui Zefirelli cu ”Romeo și Julieta”, deși aceasta s-a impus ca film de referință. Pentru pudicul critic de film era mult prea senzual, prea multe săruturi reale. Cred că dacă ar vedea filmele de azi bietul om s-ar sufoca de indignare.

Filmele sovietice, ca și cele coreene din ziua de azi erau foarte puritane, ajungeai să te întrebi cum fac ăștia copii dacă nici măcar nu se pupă.

Am să amintesc în încheiere de o altă coadă, de data asta prin anii 70, la un film căruia i s-a făcut foarte multă reclamă la TV, dar care nu a rulat decât câteva zile la Sala Palatului. Este vorba de ”Întâlnire de gradul III” de Spielberg, despre care se spunea că e făcut după cartea lui Josef Allen Hynek (1910-1988) Close Encounters

Hynek a fost inițial sceptic în ce privește acuratețea observațiilor făcute asupra aparițiilor UFO, considerând că pentru fiecare există explicații naturale, dar cu timpul studiind mai aprofundat problema a devenit un fervent critic al rapoartelor oficiale care negau existența UFO și chiar a întocmit o clasificare a întâlnirilor de diverse grade dintre pământeni și civilizațiile extraterestre care au încercat să intre în contact cu noi prin intermediul UFO.

Deși era greu de găsit totuși am împrumutat de undeva cartea și am citit-o. Curiozitatea de a vedea cum a fost ecranizată cartea m-a făcut să stau cu stoicism ore întregi la coadă ca să prind un bilet la film (sau poate mai multe, nu-mi amintesc exact). Mărturisesc că am fost foarte dezamăgită de film, dar nu-mi pare rău nici de statul la coadă, nici de așteptările înșelate.

Au mai fost multe cozi la filme interesante dar mă opresc aici. Mulțumesc lui Dumnezeu că am avut (și am) o viață atât de plină de bucurii și întâmplări mai mult sau mai puțin benefice pentru dezvoltarea mea intelectuală.

duminică, 1 ianuarie 2017

La Mulți Ani! Happy New Year!

Am adunat de pe net mai multe felicitări. Vi le dăruiesc cu toată dragostea.