miercuri, 23 septembrie 2015

Coleus blumei

Am un prieten pe face book ale cărui postări îmi merg drept la inimă, pentru că omul este Doctor în Horticultură și scrie niște articole despre flori succinte, dar suficient de informative, mai ales pentru novici. Spune el acolo și unde le este originea, cum se cultivă, dar și cum se numesc în limbajul florilor iar articolele se încheie fie cu vorbe înțelepte, fie cu ceva poetic. Numele sau este Song Jeong Seop. (송정섭) 

Are o grădină care se învârte după soare, cum îmi dau eu seama din pozele pe care le postează din când în când, pe care, spune el, o pune la dispoziția publicului odată pe lună, contra cost. Cred că este o persoană foarte echilibrată și organizată, pentru că postează mereu într-un interval fix de timp, dimineața la ei, cam miezul nopții la noi. Nu pot să închei prezentarea acestui bun prieten fără să vă spun că, fiind acum pensionar este totuși foarte activ, fiind angrenat în tot felul de activitâți, seminarii, congrese, workshopuri, cursuri pentru începători în grădinărit și chiar proteste în fața guvernului. Este născut în 1956 dar e mult mai energic decât mi-am putut imagina.

Totuși viața nu e usoară pentru un pensionar in Coreea de Sud, mai ales că unele companii își scot angajații la pensie la 50 de ani încât ei trebuie să caute de lucru și după 65 de ani nu îi mai angajează nimeni.  Sistemul de pensii s-a introdus abia în 1988 iar pensiile sunt, spune Yahoo News, cu totul neîndestulătoare. Am să copiez aici un fragment din articol în engleză din Oct 25, 2014



”South Korea only introduced a national pension system in 1988 and only around one-third of people aged 65 or older actually receive one.

Many more joined the pension scheme at the tail end of their careers and receive very small sums.

Close to 50 percent of Koreans over the age of 65 now live in "relative poverty" -- meaning their monthly income is less than 50 percent that of the average household income, according to the state data agency, Statistics Korea.”

”Kim Min-Su, 69, receives a monthly pension of 590,000 ($562) (un pic mai mare decât pensia mea brută)-- the sole source of income for him and his wife who live in a mini-apartment in Seoul.”

”Close to 50 percent of Koreans over the age of 65 now live in "relative poverty" -- meaning their monthly income is less than 50 percent that of the average household income, according to the state data agency, Statistics Korea.”

Situația e asemănătoare cu cea de la noi pentru că industrializarea, realizată de tatăl acutalei președinte, un dictator convertit de la comunism la capitalism, prin planuri cincinale care au dus, spre deosebire de noi, la dezvoltarea țării până la a ajunge printre primele tări în lume, acum a lăsat locul unei economii post-industrializate, bazată în special pe informatică. Astfel acum nu mai e nevoie de cei care știu meserii legate de industrie, în special cea grea, cu pivotul ei, industria siderurgică.

Mă întorc acum la prietenul meu, Dr Song...Fotografiile pe care le pune sunt mereu de foarte bună calitate și reușesc să surprindă întreaga frumusețe a plantelor prezentate, numai parfumul lor lipsește. Cea mai recentă este despre urzica cea colorată numită Coleus. Știu că mulți au râs când cineva i-a pronunțat numele la TV, cuvântul având un omonim al cărui nume popular nu știu dacă apare în dicționar, vă las să găsiți singuri în DEX numele științific.

În limbajul florilor planta s-ar chema, cf Dr Song, ”disperare din dragoste”...el încheie articolul de pe FB așa ”사랑, 제대로 해야 절망아닌 희망과 기쁨을 주는데...” tradus de Bing în engleză (v-am explicat de mai multe ori de ce prefer engleza în locul limbii române) așaLove, hope and joy instead of despair does need to be properly .”iar eu aș traduce pe românește așa ”În locul disperării ar fi mai indicate dragostea, speranța și bucuria”

Iată ce am scris pe face book când am shăruit pozele:


Într-o vreme plantele astea erau foarte la modă. Când eram studentă am stat la Grozăvești, câte două în cameră, un fel de garsonieră cu un hol în care era un dulap cu două despărțituri și o chiuvetă. Holul comunica printr-o arcadă cu camera propriu zisă. Noi am cumpărat o draperie pe care am pus-o între hol și cameră, precum și un covoraș asortat. La fereastră era o policioară lată pe care ne puneam cărțile și două ghivece cu Coleus bicolore...


De 1 mai s-a organizat un fel de festival studențesc de muzică populară la care au participat studenti din toate celelalte centre universitare. Noi am plecat care încotro, cine avea rude s-au dus pe capul lor, celelalte s-au mutat toate în alt corp al căminului, la noi s-au cazat băieți. Multe fete și-au adunat lucrurile personale și n-au lăsat nimic la îndemâna lor. Colega mea avea și o păpușă...am lăsat draperia, covorașul, păpușa și florile și un bilețel pe care am scris că îi rugăm să aibă grijă de lucrurile noastre și să ude florile (urzicile)

Nu i-am văzut niciodată dar ne-au lăsat și ei un bilet emoționant în care își exprimau părerea de rău că nu ne-am întâlnit. Erau din Timișoara. Biletul se încheia așa ”Florile le-am udat și seara, la plecare”. Vedeți cum niște poze pot declanșa niște amintiri care și acum mă emoționează, în ciuda vechimii lor.

Mai am niște amintiri deloc plăcute despre planta complet roșie. Când a decedat fratele soțului meu, și el un îndrăgostit de flori, am preluat niște ghivece cu plante, unele din ele fiind cu urzici roșii... Neavând destul loc în apartament le-am pus pe hol, de unde au fost furate, cu ghiveci cu tot, pe rând, până nu a mai rămas niciunul.

Pozele sunt din articolul Doctorului Song (soțul meu fiind și el doctor și cercetător am un mare respect pentru doctorii adevărați, nu cei făcuți pe spagă)




Floarea Soarelui...Sunflower...

În noaptea asta în care somnul, care s-a ținut scai de mine toată ziua, a luat-o la goană, o să fac ce îmi place mie mai mult...un soi de fuziune între fotografii, tablouri, muzică și poezie bilingvă...stropită cu ceva regrete că cel mai bun prieten al meu, deși în viață, nu cred că va mai reveni vreodată pe Face book...

Am făcut niște poze cu două tufe de floarea soarelui, pe care mi le-a semnalat o vecină care îmi cunoaște bine atăt pasiunea pentru frumos, cât și cele pentru flori și pentru fotografiat.

Și m-am gândit să le alătur un tablou de Van Gogh cu unul din subiectele sale preferate, floarea soarelui. Între timp m-am răzgândit pentru că am găsit un fel de parodie intitulată ”Van Gogh’s Obsession with Yellow Sunflowers”.

Am căutat îndelung dar nu am fost în stare să găsesc autorul, în schimb am găsit în vechi arhive un link la videoclipul cu cântecul ”Starry, starry Night” cântat de Don Mc Lean, autorul său, și ilustrat cu tablouri de Van Gogh.

În aceleași arhive am găsit și versurile cântecului, în engleză, traduse în coreeană de cel mai bun prieten al meu de pe Face Book, Dr Hong Seong Wook. De fapt el a inserat videoclipul în postarea sa:

[Vincent (Starry Starry Night) -- Don McLean]

https://youtu.be/XemweIAvi8Q
 
Starry, starry night. 별이 빛나는 밤
Paint your palette blue and grey, 당신 팔레트를 블루와 회색으로 칠해요
Look out on a summer's day, 여름날 밖을 내다 봐요
With eyes that know the darkness in my soul. 내 영혼의 어둠을 이해하는 눈으로
Shadows on the hills, 언덕 위의 그림자들
Sketch the trees and the daffodils, 나무와 수선화를 스케치해요
Catch the breeze and the winter chills, 미풍과 겨울의 한기를 색채로 표현해요
In colors on the snowy linen land. 눈처럼 새하얀 린넨천 바닥에

Now I understand What you tried to say to me, 이제야 알겠어요 당신이 내게 하려 했던 말
How you suffered for your sanity, 맑은 정신 가지려 얼마나 당신이 고통스러웠는지
How you tried to set them free. 그네들을(맑은 정신) 자유롭게 하려고 얼마나 애썼는지
They would not listen, they did not know how.
아무도 들으려 하지 않았죠,어떻게 듣는 줄 몰랐었죠
Perhaps they'll listen now 아마 이제는 들을 거예요

Starry, starry night. 별이 빛나는 밤
Flaming flowers that brightly blaze, Swirling clouds in violet haze,
불꽃처럼 밝게 타오르는 꽃들 , 보랏빛 안개 속에 휘도는 구름들
Reflect in Vincent's eyes of china blue. 빈센트의 청자빛 눈에 어리네요
Colors changing hue, morning field of amber grain, 색조를 바꾸는 물감 , 곡식들 누런 아침 들판
Weathered faces lined in pain, 고통에 주름진 지친 얼굴들이
Are soothed beneath the artist's loving hand. 화가의 다정한 손길을 받아 위로 받아요

Now I understand What you tried to say to me, 이제야 알겠어요 당신이 내게 하려 했던 말
How you suffered for your sanity, 맑은 정신 가지려 얼마나 당신이 고통스러웠는지
How you tried to set them free. 그네들을(맑은 정신) 자유롭게 하려고 얼마나 애썼는지
They would not listen, they did not know how.
아무도 들으려 하지 않았죠 , 어떻게 듣는 줄 몰랐었죠
Perhaps they'll listen now 아마 이제는 들을 거예요

For they could not love you, 아무도 당신을 사랑하지 않았어도
But still your love was true, 당신의 사랑만은 진실했는데
And when no hope was left inside. 가슴 속에 아무런 희망도 남아있지 않던,
On that starry, starry night, 바로 그 별이 찬란하게 빛났던 밤에..

You took your life as lovers often do, 당신은 종종 연인들이 그러하듯 스스로 목숨을 끊어버렸어요.
But I could've told you, Vincent, 하지만, 빈센트 (그렇지만 난, 빈센트 당신에게 말했어야했죠)
This world was never meant, 이 세상은 전혀 어울리지 않아요.
For one as beautiful as you, 당신처럼 아름다운 이에게,
Starry, starry night, 별이 찬란하게 빛나는 밤에
Portraits hung in empty halls, 텅 빈 방에 걸려있는 초상화들
Frameless heads on nameless walls, 이름도 없는 벽에 액자도 없이 걸려있는 얼굴들은
With eyes that watch the world and can't forget, 세상을 바라보며 잊혀지지 않는 눈으로
Like the strangers that you've met, 당신이 만난 어떤 이방인 같네요.
The ragged men in ragged clothes,낡은 옷을 입고 초라해 보였던
The silver thorn of a bloody rose, 피처럼 붉은 장미의 은빛 가시
Like crushed and broken on the virgin snow, 순결한 눈 위에 짓밟힌 듯한

Now I think I know, 이젠 알 것 같아요
What you tried to say to me, 당신이 내게 무얼 말하려 했는지
And how you suffered for your sanity, 당신의 맑은 영혼(광기) 때문에 얼마나 고통스러웠는지
And how you tried to set them free, 또 얼마나 자유를 갈망했었는지
They would not listen they are not listening still, 아무도 들어주지 않네요.
Perhaps they never will, 아마도 언제까지나 그럴테죠..



duminică, 20 septembrie 2015

Plagiat?

Mă întrebam mai de mult cum aș reacționa dacă aș descoperi că cineva a preluat ceva dintr-un articol scris de mine fără să facă referire la sursă...Și iată că s-a întâmplat...Și nu știu dacă e plagiat sau nu, pentru că e vorba de o poezie pe care am reprodus-o din memorie...Dacă am reprodus-o corect dilema persistă, dar dacă s-au strecurat greșeli datorate memoriei mele atunci îndrăznesc să susțin că e plagiat. Fiind sunt greșelile mele, personale, și nu are voie nimeni să pretindă că îi aparțin...

Voi reproduce articolul de pe face book în care relatez cum am ajuns la descoperirea despre care e vorba....


Catalina Maura a povestit o întâmplare amuzantă cu fiica ei, copil unic. Nu o să o redau aici, pentru că e postată doar pentru prietenii ei. Dar întâmplarea mi-a amintit de o carte pentru copii care mi-a plăcut enorm, Așa-i Sanda de Gelu Naum, căreia i-am dedicat un articol de blog. Era acolo o fabulă care se potrivea foarte bine cu întâmplarea de care v-am spus.

Am dat un search pe Google. Nu m-am dus imediat la blog (http://google-viorica.blogspot.ro/2009/08/gellu-naum.html) pentru că știam, bineînțeles despre ce e vorba ci am căutat răspunsul la întrebarea

   ”extraterestri intreaba:
Stie cineva fablula cu greierul TUI TUI?
cred ca se numeste :"Fabula de seara"
Este vorba despre un greier care scria pe tot ce atingea :"nu o atinge e amea
care intr-o zi a cazut intr-o groapa dar pe mana lui scria " nu atinge e amea"

http://www.tpu.ro/literatura/stie-cineva-fablula-cu-greierul-tui-tui-cred-ca-se-numeste-fabula-de-seara-este-vorba-despre-un-greier-care-scria-pe-tot#_=_

Am rămas uluită când am văzut că răspunsul era copiat, cuvânt cu cuvânt, din blogul meu. O să-l redau, editat cu diacritice, pentru că fabula îmi place foarte mult...Dar ce este mai important e că la acel articol am primit un comentariu de la...Sanda...Sanda cea adevărată, nepoata lui Gelu Naum...Nu vă pot descrie ce am simțit. Doar când a comentat la alt articol Ștefan Șaptefrați, băiatul celor doi doctori care m-au operat de cancer am mai simțit așa ceva...

a răspuns:

Da fabula de seara se numeste”

Fabula de seară

Greierii de felul lor
Au un suflet simțitor.
Fiecare bunăoară
Cântă bine la vioară.
Ba, chiar unul dintr-o sută
Cântă și la alăută.
Ei se joaca pe câmpie (?)
Impărțind tot, cum se știe
In bună tovărășie.

Numai greierul Tui-Tui
Nu era ca fratii lui.
Carpănos, ursuz, calic
Nu da altora nimic.
Și pe tot ce întâlnea
Piatră, scândură, nuia,
Floare roșie de știr
El scria cu tibișir:
"N-o atingeți, e a mea!"

Da-ntr-o zi, sărind o groapă,
A căzut Tui-Tui in apă.
Ce sa facă, ce sa facă?
Vedea bine ca se-neacă
Și-ar fi vrut oricum, să scape.
Uite-l pe Cri-Cri aproape!

"Hei Cri-Cri, nu vezi că mor?
Prinde-mi mâna! Ajutor"
"Cum s-o prind? Ai scris pe ea
N-o atingeți! E a mea!"


Am să copiez și comentariile de la articolul de pe blog...
Anonim spunea...
Este poate unica data cind intilnesc un comentariu sensibil si......adevarat ! Desi ilustratiile nu m-au reprezentat asa cum eram (satena cu ochii caprui) restul, il regasesc in anii copilariei petrecute cu unchiul meu Gellu ! Un timp minunat si cu adevarat magic, o copilarie cu adevarat suprarealista ! multumiri pentru blog,
Sanda
Viorica spunea...
Doamne, bine ca stau bine cu nervii. Puteam sa fac infarct de emotie. La orice m-am asteptat, numai sa primesc un comentariu de la Sanda, ACEA SANDA, nu...Inca mai ochii in lacrimi. Lacrimi de bucurie. Si sa stii, draga Sanda, ca am si o fata cu ochii caprui...
De acolo de unde e, unchiul tau sigur ca te vegheaza, chiar daca nu mai esti de mult fetita....

duminică, 6 septembrie 2015

Jurnal de Călătorie. București-Korinos și retur. Ziua treia în Grecia. Paralia Korinos & Aliki Kitrous Habitat

Dacă, prin absurd, am fi plecat în Grecia numai eu și soțul meu am fi mers cu avionul undeva și acolo am fi încremenit. De fapt n-am fi mers deloc împreună, doar soțul meu ar fi fost poate convins de prietenii lui să meargă undeva la pescuit...

Dar lucrurile s-au petrecut cu totul altfel. Ancuța și familia ei, cu experiența lor de călători pe trei continente au știut nu numai să facă rezervare la un hotel convenabil taman când era mai în toi criza în Grecia, dar și să caute locuri interesante unde să facem excursii.

Unul din ele a fost Aliki Kitrous habitat unde am mers după amiază, dimineața fiind prea ocupați cu plaja. Nu e departe de Paralia Korinos (localitatea Korinos se află la vreo 3 km de plajă) dar nici de Thesaloniki, cunoscut la noi ca Salonic, al doilea port al Greciei după Pireu. Am mers de fapt pe malul lagunei Aliki Kitrous, iar în zare se zărea, cred, Thesaloniki.. 

Am parcat mașina lângă debarcader și am ajuns pe un drum care despărțea marea de niște lacuri dreptunghiulare, unde mulțime de oameni făceau baie și se ungeau cu nămol, lucru ce mi-a amintit de vacanțele mele din timpul liceului când distracția de bază era mersul cu mamița la băi de nămol în apă sărată, la Lacul Fundata din  Județul Ialomița. Din păcate după cutremurul din 1977 lacul a fost amenajat, dar s-au astupat izvoarele de apă sărată și lacul nostru și-a pierdut proprietățile curative, asemănătoare cu ale celui din stațiunea Amara.

Mare păcat, pentru că generații de cucoane și chiar familii de plugari mergeau la Fundata, să facă plajă pe nisipul fin ca și cel din Mamaia, să-și îngrijească beteșugurile cu nămol ca cel din Amara sau Techirghiol și să socializeze.


Oamenii traversau apoi drumul și mergeau să se spele în mare, curățindu-se probabil așa cum făceam și noi la Fundata, cu ajutorul algelor. Am văzut acolo și două troițe...le-am tot întâlnit pe marginea autostrăzilor și șoselelor grecești...semănau cu mici bisericuțe și nu știam despre ce este vorba... acolo ne-am lămurit.

Am mers un timp pe malul mării depărtându-ne de plaja neamenajată...pentru că umbrarul cu câteva șezlonguri și terasa unde se serveau oarece chestii nu puteau fi numite amenajări, lumea venise cu umbrele de soare de acasă...

Am întâlnit niște pescari, soțul meu a comunicat cumva cu ei în grecește, eu am schimbat câteva vorbe în engleză cu unul din ei...Copiii au plecat mai departe pe malul mării urmând să ajungă astfel la plaja Korinos, ceea ce s-a și întâmplat...


Poze făcute pe fugă, în holul hotelului. Bineînțeles că textul în română ne-a emoționat.




Despre florile acestea prietenul meu Dr în horticultură Song Jeong Seop ne-a spus că ar fi neam de portulaca, deși sunt diferite de cele pe care le știm noi și cărora deasemenea le-a dedicat un articol.
Hotelul Kochili, prin curtea căruia treceam ca să ajungem la plajă, are și o picină decorată cu statuete. Florile sunt din curtea vecină, cam părăsită.







Aliki Kitrous  Lacurile și plaja

Marea la Aliki




Lângă plajă creșteau niște pomi cu un soi de pere pădurețe și migdale




Canale între uscat și lagună.




Debarcader cu nelipsita tavernă.




Troițe

Noi ne-am urcat în mașină și ne-am întors la hotel, ținând tot timpul urechile ațintite spre balconul vecin, ca să auzim când se întorc copiii. A dat Dumnezeu și într-un târziu au revenit, obosiți dar bucuroși de plimbare.