luni, 30 iunie 2008

Viva Espana

Spania, campioana Europei! Din '80 tin cu Spania la orice campionat de fotbal si in sfarsit, aseara s-a intamplat!
Am tinut cu ei, evident ca nu pt ca sunt asa de multi romani acolo, printre ei si fata prietenei mele Jeni, ci pt ca din momentul in care am pus mana pe "Invatati limba spaniola fara profesor" m-am indragostit de aceasta limba. Iubesc Spania chiar daca n-am vizitat-o niciodata (ce pacat ca firma noastra de cablu a scos din grila TVE international, pastrand posturi de micro nisa), Spania lui Federigo Garcia Lorca ("Llora la ghitara", parca si aud sunete de chitara cand pronunt aceste cuvinte, le pronunt cu liora si nu giora, cu geismul atat de raspandit in America Latina), a Cidului, a lui Goya, El Greco si Velasquez, a lui Manuel de Falla, dar si a blestematului Ignacio de Loyola, Spania in care a copilarit prietena mea Carmencita Cartaya y Navarro (pe unde o mai fi, sper ca nu s-a stabilit in Irak impreuna cu sotul ei, n-am inteles niciodata ce-a gasit la el ea, care avea un spirit atat de liber).
Carmencita avea un f ciudat simt al umorului:
-Donde vas Carmencita?
-Al cementerio!
Am invatat si dupa un manual in limba rusa (am facut 10 ani de rusa in scoala iar acum mai stiu cam ce-au uitat rusii) dar , pt ca studiam la servici, in "timpii morti", care de obicei erau inainte de plecarea acasa m-am oprit in El Comedor pt ca insiruirea de salcices, quesos si alte bunatati imi facea o foaaameeee!
Dupa parerea mea spaniola e limba indragostitilor (dovada imensa cantitate de telenovele in care dragostea e principalul subiect) si nu cunosc poezie mai frumoasa decat "Volveran las oscuras golondrinos"

Volvera el amor, en tus oidos
Las palabras ardientes a sonar
Y talvez, de su profundo sueno
Tu corazon despiertara.
Pero mudo, y abstorto, y de rodillas.
Como se adoro Dios ante su altar,
Como yo te he querido,
Desnganate! Asi no te queran.

Poate "Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara" ale lui V Voiculescu sa mai sune asa, sau poate "Psalmul de Taina" al lui Arghezi, pe care il stiam candva pe de rost si pe care l-am invatat pt ca il consider cea mai frumoasa poezie de dragoste din toata literatura romaneasca (helas, s-a cam asternut praful peste colectia mea de "Cele mai frumoase poezii", nici chiar poeziile pt copii pe care le recitam fetelor mele in drum spre gradinita si mai tarziu nepoatei, "Asa-i Sanda" a lui Gelu Naum a incantat copilaria a trei generatii, a mea si a urmaselor mele, nu le-am mai recitit) si am sa reproduc numai cateva versuri din ea:

Pur trandafir, batut in cuie
De diamant pe crucea mea
Si care-n fiece miscare
Pierzi c-o petala cate-o stea.

Ca sa revin de la Poesis la Stadion, ce frumos suna Ole, ole al galeriei spaniole in comparatie cu corul urlator al nemtilor!

Niciun comentariu: